De ce taci?

Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine.
De ce mă ameninţă că intră România în colaps.
În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am născut.
Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură.
Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească.Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri.
Şi-acum aud că România se duce fix în faliment.
Iar Traian Băsescu mă solicită să fiu solidară nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea.
Mă uit la Băsescu şi nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate.
Dar, defectul meu, am avut ochi de văzut şi urechi de auzit.

- Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş.Voi, clasa politică,
l-aţi transformat în monstru.
- Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, funcţionarul public; monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi, PDL, sunteţi grasul care l-a încălecat pe slab! Cu contribuţia anterioară, în ordine procentelor de reprezentare în structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc... Aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara, aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă
i-aţi vârât pe gât.
- Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid.
- Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte, i-aţi fabricat o instituţie.
Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem.
- Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot.
- Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat.Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat... instituţia preşedintelui României.
- Nu mama - mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene ale voastre, primăriile voastre.
- Nu populaţia a prăpădit banii statului - sute şi mii de miliarde de lei, munţi de bani- pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştri voştri, ai clasei politice.
- Nu populaţia a organizat doi ani întregi de dănţuieli, de parcă venea sfârşitul lumii. Voi, clasa politică, aţi făcut-o. Pe banii cui?!! Pe ăştia pe care-i tăiaţi azi de la pensionari!
- V-aţi construit un aparat uriaş de represiune: ministere, agenţii, deconcentrate conduse de voi şi clientela voastră politică. Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi înstituţiile mai ceva decât poliţia politică a lui Ceauşescu.
- Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi băncile de stat, plătite, am văzut, regeşte, ci voi, clasa politică.
- Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică. Cum aţi venit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit vinovăţii între voi, partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România.




Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voastre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri!

Şi veniţi, acum, să mă trageţi de urechi pe mine. Să ne trageţi de urechi pe noi, că se duce România de râpă.
Vreţi s-o scoateţi din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execuţie, cei care vă ţin în spate aleşii şi numiţii, în funcţiile de conducere.
Ce ce curaj? Cu ce moralitate?
Până să vă atingeţi de pensionarul ăla slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, restructuraţi-vă întâi pe voi!
Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi, pe oamenii voştri, ai clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi.
După aceea umblaţi la salariile şi pensiile necăjite.
După aceea să-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă România-n faliment, cu venitul lui... gras, de 500 sau 600 de lei.




1.Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile de pomană create de voi, clasa politică, măcar reduceţi numărul de directori. Aveţi o droaie de şefi. Aţi umplut ţara de şefi. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea ajungeţi la pensionar. Sau la doctor.
2. Trei sferturi dintre directorii voştri pe care i-aţi instalat, moţ, în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu două guri, şi de la firma lor grasă, şi de la buget, iar altul să crape de foame!
3. Luaţi-vă clientela politică din toate AGA şi CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi ministere. Aveţi deja directori acolo, există specialişti.
4. Daţi-vă afară consilierii de la birourile demnitarului. De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul?
5. Daţi-vă afară consilierii de pe lângă miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, căţel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale.
6. Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele (primăriile, consiliile judeţene) cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro.
7. Voi, clasa politică, aţi creat şi întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru. Oamenii voştri, ai partidelor, îi protejează. Îi apără de funcţionari, să nu-i descopere. Îi apără de lege.
8.După ce veţi face toate astea, abia atunci să aveţi îndrăzneala să vă legaţi de bătrânii acestei ţări.

Asta este România, dle Băsescu. O ştiţi, o cunoaşteţi, dar nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de clanuri. Dar vă este la îndemână să-i jupuiţi de vii pe bătrâni. Sunt inofensivi. Ascultători. Mult prea blajini. Tăcuţi. Loviţi-i cu nădejde! Nu ţipă.

Eminescu. Scrisoarea a-III-a. Varianta moderna

Scrisoarea a III-a

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
"Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..".
"-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur...."
"-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour".

Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.

Si din el coboara Mircea, in bermube si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un "Sony Vaio", care-l tine la subrat.
Agitat, la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:

"-Tu esti Mircea?"
..."-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o ... pe centura, indrumat de GPS!
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine..."

"-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine".
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.

"-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,... dar la "Heroes" in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam "conQUIZtador"?

"-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte : Varna , Bilist sau Oituz..."

"-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un "buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste, iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi".

"-Cum vrei tu, marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe "YouTube", cu-ai tai morti, videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta".
Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe interzis"...

Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n "Jeep"-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine!
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.

"-Baiazid , hai sa ne batem....!! , Unde esti, de ce nu vii?"

"-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa..."
Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.
"-N-am stiut ca la "fast-foud"-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe "branci"...
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste "triferment" si-o sa facem cale-ntoarsa"...

Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca "fast-food"-ul face bine.
Asta-i tot...Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
"Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica"...

BERCEANU ȘI VIDEANU VOR SĂ LEGALIZEZE CONTRABANDA CU SUBSTANȚE RADIOACTIVE. AURUL DE LA ROSIA MONTANĂ ESTE PRAF ÎN OCHI.

Motivul pentru care Berceanu şi Videanu au făcut deja jocurile Gold Corporation si ale lui Mark Rich la Roşia Montană (pentru care Radu Berceanu a primit, ca de obicei, o sumă impresionantă de euro, drept spaga) ne-a fost recent dezvăluit de o echipă de ofiţeri activi din SRI, care atrag atenţia asupra faptului că miza NU este aurul. „La Roşia Montană sunt sute de mii de tone de URANIU pur". De 20 de ani, minereul radioactiv este traficat de aici, în cantităţi mici, iar zbaterea celor doi ministeriabili pentru ca GC să pună gheara pe zăcămintele de la Roşia Montană ar avea ca punct final legalizarea contrabandei cu uraniu, sub umbrela exploatării aurului. Menționăm că în anii 2008-2009 mai mulţi membrii ai grupării teroriste Farc din Columbia – arestaţi de către autorităţile SUA – au declarat că au cumparat, din exploatarea de la Roşia Montană, prin interpuşi (în fapt o reţea de traficanţi controlată, aşa cum afirmă Serviciile Secrete române, de către Radu Berceanu), o mare cantitate de uraniu pur.


Din verificările efectuate în legătură cu zacămîntul de uraniu din zona staţiunii Roşia Montană , judeţul Alba, au rezultat următoarele aspecte de interes operativ:

1. Calitatea zăcămîntului era deosebită, aceasta fiind considerată resursa cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume. Statul român, prin Minvest S.A. (societate controlată, de asemenea, de către Berceanu), a concesionat, în 1997, firmei canadiene Gabriel Resources Ltd. terenul pe care urmează să fie amplasată viitoarea exploatare de aur şi argint de la Roşia Montană , contra sumei de 3 milioane de dolari. Concesionarea a fost facută în urma unui studiu efectuat de canadieni, care, după ce au scanat zona prin satelit şi cu sonde moderne, au făcut următoarea afirmatie: "Undeva, chiar sub casele oamenilor, zace o comoară compusă din vreo 300 tone de uraniu". În "subsolul" afacerii cu firma canadiană, transformată intre timp în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), la capitolul secret este inserată o prevedere din care rezultă că tot ce se va găsi vreodată în cursul exploatării în afară de aur - respectiv uraniu, stronţiu, cycloniu, roşianidiu, metale ce nu sunt în tabloul lui Mendeleev - se va regăsi în proprietatea RMGC-ului.
2. Pină în prezent, nimeni nu a descris corect tipul zăcămîntului aurifer de la Roşia Montană şi acest lucru este foarte important pentru a înţelege ceea ce se pune la cale: zăcămîntul de la RM poate fi descris, în esentă, ca un zăcămînt dispers cu grad scăzut de mineralizare, combinat cu eflorescenţe de tip filon, cu concentraţie mare de minereu, aceste filoane fiind dezvoltate pe distanţe mari şi care mai au o caracteristică - în zonele de contact incrucişate, avînd concentraţii imense de minereu, aşa-numitele vîltori conţin de la 20 la 400 kg metal, cu peste 60 % aur. Aşadar, zăcămîntul de la RM conţine 500 tone de aur dispers, dar, probabil, de 7- 8 ori mai mult aur în filoane şi vîltori. Concluzie: exploatarea nu necesită mină tip carieră, ea se poate face tradiţional, în galerie. Faptul că se insistă pe o metodă distructivă arată că se urmăreşte epuizarea totală a zăcămintului şi aceasta pare a fi o comandă politică, probabil externă. O altă caracteristică a zacămîntului este stratificarea geologică: sub stratul aurifer se află o prelungire geologică a zonei Băiţa, cu conţinut de substanţe radioactive, neexploatabilă economic, dar cu mare risc pentru mediu. La o ploaie torenţială, uraniul poate fi purtat sute de km, iar oraşe precum Turda şi Arad ar avea sursele de apă contaminate radioactiv. Ceea ce se pregăteşte la RM seamănă izbitor cu jaful din anii '50 de la Băiţa Plai, cînd zăcămîntul cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume a luat drumul Moscovei. Toate acestea sunt cunoscute de către Adrian Videanu și Radu Berceanu, din acest motiv ei încercînd să urgenteze exploatarea intensivă a uriaşului zăcământ” – iată ce se arată într-un fragment al unui raport al SRI referitor la tema uraniului de la Roșia Montană.


NOTA REDACTIEI: Radu Berceanu, după ce a provocat daune uriaşe economiei naţionale, este, asadar, pregătit să fure şi aurul şi argintul de la Roşia Montană şi să legalizeze traficul cu cantităti uriaşe de uraniu. Conform surselor noastre, compania canadiană Gold Corporation, prin intermediul lui Radu Berceanu, a negociat, la începutul acestei veri, emiterea dreptului de 20 exploatare a zăcămintelelor aurifere ale României şi inţelegerea a „costat” 100 de milioane de euro. Circa 80% din valoarea banilor a fost livrată deja în anumite conturi secrete în străinătate, aparţinînd lui Adriean Videanu şi Radu Berceanu. Ar mai fi de livrat ultima tranşă, avîndu-l ca beneficiar tot pe ministrul Transporturilor. Înţelegerea a stabilit şi o renta viageră pentru Berceanu, în cuantum de 1% anual din profitul adus de exploatare. Un procent cu o valoare substanţială, avînd în vedere posibilitătile afacerii, care urmăreşte extragerea şi prelucrarea a 800 de tone de aur şi circa 2.000 de tone de argint. După înţelegere, Gold Corporation a început o amplă campanie de imagine, care prezintă avantajele exploatării zăcămintelor preţioase din zona Roşia Montană . Clipurile publicitare, a căror difuzare e platită cu bani grei în toată mass-media, au scopul de a pregăti opinia publică pentru acceptarea deciziei de exploatare, fără a menţiona, bineînţeles, dezavantajele metodei de exploatare propuse de canadieni, cum ar fi otrăvirea terenului şi a rîurilor din zonă cu compuşii chimici derivaţi din exploatarea zăcamintelor printr-un proces tehnologic pe bază de cianuri. Acum, greii Gold Corporation se tem de faptul că Berceanu va fi inlăturat din PDL (ceea ce devine tot mai evident!), iar ei vor rămîne cu praful de pe tobă şi banii cheltuiţi. In aceste condiţii, îi forţează puternic mîna acestuia spre a-şi onora promisiunea pentru care a fost recompensat în avans. Din informaţiile noastre, Radu Berceanu, artizanul înţelegerii, dă din colţ în colţ, neştiind cum să procedeze. Promisa Hotărîre de Guvern, prin care el ar fi trebuit să le deschidă uşa celor de la Gold Corporation, nu poate fi emisă de guvernul Boc, cel din urmă refuzand presiunile lui Bercovici. Returnarea banilor nu este o soluţie, pentru că afaceriştii canadieni ameninţă că vor face publică povestea în cazul în care Berceanu nu onorează promisiunea.

Conflictele si relatia de cuplu

Cand exista copii, situatia poate deveni si mai dramatica, generand victime fara voi. Efectele conflictelor dintre parinti asupra psihicului unui copil pot fi devastatoare, insa de multe ori ele nu sunt realizate de parinti, care, in febra starii nervoase in care sunt, uita ca au niste spectatori pe care ii ranesc amandoi. Lumea copiilor este mult prea diferita de cea a adultilor, de aceea pentru un copil este greu sa inteleaga ca, in familie, pot aparea si discutii conflictuale. De aceea, este indicat ca divergentele legate de familie sa nu implice participarea copiilor.





Psihologii sfatuiesc deseori parintii sa nu cada in capcana unor certuri “impartite” cu copiii pe motiv ca ei trebuie sa fie acolo sa vada ce se intampla, ca doar fac parte din familie. Un adult poate percepe o astfel de situatie conflictuala cu impartialitate, insa un copil nu va putea face asta. Spectatori pasivi la rautatile spuse de parinti, ei primesc in plin rautatile si efectele vorbelor spuse la nervi de ambii parinti. Ei nu pot fi impartiali. Ei isi iubesc parintii (si pe mami si pe tati) si nu vor intelege de ce au ajuns sa se certe din orice si sa strige unul la celalalt. Se vor simti neajutorati, ignorati, inexistenti, rai, si chiar amenintati de tipetele, privirile dusmanoase si replicile usturatoare dintre parinti.

Neintelegand cu adevarat ce se petrece vor crede ca este cumva vina lor si ca parintii lor se cearta pentru ca nu se mai iubesc sau, cel mai rau, nu ii mai iubesc pe ei.

Pentru a evita certurile in fata copiilor, este nevoie de maturitate si de dorinta de a crea copiilor un spatiu familial adaptat nevoilor lor. In situatia in care copiii au fost nevoiti sa participe la o disputa in familie, ambii parinti ar trebui sa discute cu ei si sa le explice ca in viata de adult pot aparea anumite probleme. Afectiunea este cea mai importanta in aceasta situatie. Insa, nu este vorba de afectiunea unui singur parinte… pentru a-i face pe cei mici sa inteleaga o situatie conflictuala, este nevoie de ambii parinti. Copiii au nevoie de siguranta si de certitudinea ca fac parte dintr-o familie unita. Este demonstrat stiintific ca marea majoritate a copiilor care nu au avut parte de liniste in familie se pot confrunta la varsta maturitatii cu probleme de relationare, atasament sau angajament in relatii de lunga durata si implicit de comportament, la care se adauga incapacitatea de a se adapta in societate.





Adesea un dusman nevazut intr-o relatie il reprezenta caracterul duplicitar al propriilor noastre stari si conflicte interioare. In astfel de situatii se poate (auto)observa un fenomen interesant, cand vorbim de realitatea subiectiva a relatiei de cuplu : continutul comunicarii verbale nu este coincide cu continutul si semnificatia comunicarii nonverbale (senzitiv- gestuale prin care ne tradam starile emotional-afective resimtite inconstient in relatie cu partenerul), incongruente care genereaza sentimente de inautenticitate, suspiciune si penibil intre parteneri adesea. « Nefiind in contact cu mine si cu celalalt, orbit de propriile mele nemultumiri si frustrari, ajunsesem de fapt sa nu ma mai suport pe mine. Ma detestam, si de fapt tot ce uram la mine, aruncam pe umerii partenerei, pentru orice suparare o invinuiam pe ea si orice gest al ei de apropiere ma scotea din minti ! Intr-o zi am lovit-o !…si nu m-am oprit, in acel moment am continuat si am lovit pentru fiecare gand, pentru fiecare gest, pentru fiecare privire, pentru fiecare secunda in care ea fusese langa mine…Mi-as dori sa imi cer iertare,dar simt ca inainte ar trebui sa ma iert eu pe mine. Ea nu avea nici o vina, doar era acolo…langa mine, tacuta, neputincioasa ! Ma enerva asta,imi venea sa sar la gatul ei cum imi iesea in cale…Acum inteleg si imi vine greu sa accept ca acesta sunt eu… Cand o loveam, o loveam cu sete, gandind ca ea este cea care ma face sa ma comport asa…ca ea este de vina (lacrimi, tacere, privire indurerata si pierduta)», acestea sunt doar cateva din gandurile si trairile impartasite de un client (33 ani), aflat in consiliere de cuplu. Partenera (29 ani) hotarase sa apeleze la ajutorul unui specialist. Dupa 2 ani si jumatate de casatorie, lucrurile se inrautatisera atat de mult incat simtea ca nu mai poate sta langa « omul pe care il iubea » si care acum ii era « mai rau ca un strain ». Sotul a venit la sedintele de consiliere dupa 2 intalniri cu sotia, astfel consilierea individuala, se trasforma in consiliere de cuplu sau maritala. V-ati intreba pe buna dreptate, ce s-a intamplat cu acest cuplu ? Am continuat consilierea timp de 3 luni si jumatate (o intalnire pe saptamana, in doi si individual). Prognosticul este unul pozitiv ; inca mai tinem legatura din cand in cand (ca pe un feedback sau reconfirmare) pe email sau telefonic. Ne-am reintalnit dupa aproape 9 luni de la ultima sedinta, si daca ar fi sa citez concluzia lor, ar suna cam asa : « Lucrurile acum stau altfel, suntem tot noi, dar relatia este diferita, altfel decat inainte. Acum intelegem cu adevarat ceea ce odata am acceptat fara a intelege cand dvs ati spus, si anume ca putem fi impreuna, dar nu cum a fost la inceput, ci altfel…si poate ca mai bine pentru ca si viata, si casnicia, si noi ne-am schimbat pe noi insine si relatia noastra. Am crescut impreuna ! (se tineau de mana, strans)»





Un alt cuplu (el- 28 ani, ea- 26 ani ; el- inginer, ea- profesoara, casatoriti de 4 ani si jumatate) ajungea la o concluzie asemanatoare si totusi aparte la numai 2 intalniri : « Ce inteleg eu si sotul meu prin toate astea : pai personal am stabilit cu iubitul meu, ca amandoi avem nevoie de intimitate pentru a crea, pentru a scrie, ca in putinul timp liber este mai bine pentru noi sa incercam sa ne multumim reciproc si sa ne satisfacem nevoile, iar la conflicte, am stabilit ca invatam din greseli si ca incercam sa nu le repetam. » Au revenit la 4 luni dupa, climatul familial in schimbare, apropiati si totusi independenti, increzatori. Urmau sa fie parinti peste 8 luni! Acestea sunt doar doua exemple din cazuistica consilierii de cuplu, un pic atipice si totusi atat de des intalnite in practica de cabinet.

Unele simptome frecvent « acuzate » in sedintele de terapie sau consiliere de cuplu, atrag atentia specialistilor asupra unui fenomen din ce in ce mai pregnant si anume : o saracire si distorsionare comunicarii verbale in unele cupluri, simultan cu o crestere a comunicarii nonverbale saturate frustrant, negativ. In astfel de cupluri, chiar si tacerile prelungite, ostentative creeaza cresteri semnificative ale tensiunilor negative, contribuind ulterior fie la conflicte manifeste, fie la “ruptura” relatiei prin evitari, ignorari si devalorizari reciproce. Consilierea sau terapia nu fac decat sa sparga acest cerc vicios, punandu-ne fata in fata cu noi insine si mai apoi cu realitatea in doi a vietii de cuplu. Este de preferat sa retinem faptul ca niciodata nu eprea tarziu, ca a iti impartasi din framantari, ganduri, dureri, insatisfactii este departe de a fi o rusine, ci mai curand este un act de curaj, matur si responsabil, preferabil abandonului, despartirii sau resemnarii pline de tristete ce te poate arunca in bratele depresiei sau a violentei domestice.
La intrebarea: « Ce putem face ? », raspunsul specialistilor se concretizeaza in cateva recomandari simple, expuse sub forma unor pasi « principiali » cum ii numea un odata un client. Un prim pas ar fi sa invatam sa ne comunicam dorintele, asteptarile in ceea ce priveste viata de cuplu, de familie si relatia cu partenerul sau partenera! Concomitent este de preferat sa ne axam pe asteptarile vis a vis de propria persoana, adica implicit pe schimbarile si lucrurile ce tin de noi insine. Adesea tendinta este sa ne centram pe celalalt, conditionandu-ne schimbarea de acesta din urma. Nu realizam faptul ca astfel ne autosabotam, condamnandu-ne si lasandu-ne prinsi intr-un cerc vicios al resentimentelor si revendicarilo.

Cu cat un cuplu va discuta mai liber despre ceea ce merge bine, cu atat va fi mai simplu sa comunice ceea ce nu merge bine.

Cu cat se va discuta mai mult despre ceea ce functioneaza, cu atat va fi mai usor sa se discute despre ceea ce nu functioneaza. E mai bine sa incepem cu ce e ok, si nu e de dorit sa transformam conversatia in repros. E important sa putem exprima lucruri aparent simple, care semnaleaza disconfortul, incet, incet acest reflex se instaleaza in mod natural in relatie, devenind firesc si nu fortat, ca o acuza sau un afront. Un al doilea pas ar fi sa invatam sa spunem NU, daca ceva ne displace. Deopotriva se impune sa invatam sa acceptam refuzul partenerului si sa incercam sa-l intelegem ! Daca spunen DA la tot, va fi dificil pentru celalat sa inteleaga ce gandim cu adevarat. Cine ne poate cunoaste mai bine decat noi insiva ? Nimeni nu ne poate ghici dorintele daca nu ni le exprimam. O greseala des intalnita este accea de a avea pretentia ca celalalt sa ghiceasca ce ne dorim, ca celalalt sa ne ghiceasca gandurile, sa intuieasca cand Nu-ul nostru este Da si invers. Oare ? Exista momente in care acest lucru se poate intampla, insa doar se intampla si nu neaparat este obligatoriu !





Pentru a avansa, cuplul are nevoie sa-si faca planuri. Cand dorintele celor doi se unesc intr-o viziune comuna, viitorul devine stimulant si viata in doi capata acelasi ritm. Evident, nu poti avansa in viata, fara a avea planuri sau visuri. Deci un al treilea pas ar fi sa reinvatam sa construim planuri impreuna ! A construi impreuna planuri e o dovada de siguranta a vietii in doi. Un sentiment de valorizare, validare si utilitate pentru partener si de siguranta si securitate pentru partenera. Odata facuti acesti trei primi posibili pasi (ordinea este aleatorie), restul vine de la sine !

www.informatiamedicala.ro

Povestea ochilor

A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba.
Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era
intotdeauna gata sa o ajute.

Intr-o zi ea i-a spus lui:
"Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine."

Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost
luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.

El a intrebat-o:
"Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?"

Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii
lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa
se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.

Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris o nota spunand:
"Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai,
au fost ai mei!"

Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand
starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum
viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele
mai dureroase situatii.

Viata este un cadou!

Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva
care nu poate sa vorbeasca.

Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva
Care nu are ce sa manance.

Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange
la Dumnezeu pentru o companie.

Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva care
a plecat de tanar de pe acest pamant.

Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa
aiba copii.

Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a
maturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.

Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la
cineva care merge pe jos aceeasi distanta.

Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la
someri, la cei care ar dori sa aibe un loc de munca.

Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca
nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem
in fata Facatorului nostru.

Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si
multumeste-i lui Dumnezeue ca esti in viata!