Ceaiul verde

Ceaiul verde este un tip de ceai obținut din frunzele de Camelia sinensis. Diferența față de celelalte tipuri de ceai constă în faptul că procesul natural de fermentație este oprit. Imediat după cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate. Apoi frunzele sunt uscate și rulate, astfel împiedicându-se fermentarea. Ceaiul verde este cunoscut și sub denumirile de ceai nefermentat și ceai virgin.

Călugarul Eisai a ținut să evidențieze efectele benefice ale ceaiului verde în cartea sa Menținerea sănătății prin ceai (1211): „Ceaiul este un medicament miraculos pentru menținerea sănătătii. Ceaiul are o putere extraordinară de prelungire a vieții. Oriunde o persoană cultivă ceai, va avea parte de o viață lungă.” Din toate timpurile ceaiul este „elixirul care creează lăcașul de nestrămutat al nemuririi”. Din acest pasaj reiese faptul că ceaiul verde a fost apreciat din timpuri străvechi ca un puternic medicament. În ultimii ani însă, cercetările au evoluat atât de mult încât acum avem și confirmarea știintifică a ceea ce se spunea în vechime „Ceaiul este medicamentul miraculos al menținerii sănătății”. Devine din ce în ce mai clar pentru oricine că ceaiul verde are un spectru foarte larg de prevenire a bolilor. S-a observat că polifenoli ceaiului verde și negru atenuează creșterile tensiunii arteriale, datorită proprietăților lor antioxidante. Recent, unele studii epidemiologice au indicat faptul că consumul de ceai verde reduce ușor tensiunea arterială. 120 ml de ceai verde consumat pe zi timp de 1 an reduce semnificativ riscul de a dezvolta hipertensiune.

Ceaiul are acțiune diuretică, are acțiune antioxidantă, diminuă procesele de termogeneză, scade nivelul colesterolului din sânge; are efecte benefice asupra circulației sângelui și proceselor de digestie, stimulează procesele metabolice la nivelul celulelor sistemului nervos central, studii recente emitând ipoteza eficacității în prevenirea bolii Alzheime.

Favorizeaza irigatia sanguina la nivelul tegumentelor favorizând regenerarea acestora, combate apariția cariilor datorita aportului de fluor, este tonic, energizant și combate stările depresive. Efectele nocive ale consumului de ceai peste limită (negru sau verde) sunt din cauza a trei factori principali: conținutul de cafeină, prezența de aluminiu și efectele polifenolilor asupra biodisponibilității fierului. În ceea ce privește prezența de aluminiu din ceaiul negru și verde, unele studii au relevat capacitatea mare a acestei plante de a acumula Al. Acest aspect este important pentru pacienții cu eșecuri renale, deoarece aluminiul poat fi acumulat de organism ceea ce poate duce la boli neurologice, prin urmare, este necesar să se controleze consumul de alimente cu cantități mari din acest metal.

De asemenea, consumul de ceai verde poate avea o afinitate pentru fier și infuziile de ceai verde poate provoca o scădere semnificativă a biodisponibilității Fe din dieta.

Pe de o parte, unii autori afirmă că ceaiul nu ar trebui să fie consumat de către pacienții care suferă de anemie. De exemplu, anemia feriprivă în rândul copiilor din Arabia Saudită și Regatul Unit pot fi agravate de consumul regulat de ceai. Pe de altă parte, acest efect poate fi benefic la pacienții cu hemocromatoză genetică. Este demn de remarcat că interacțiunea dintre ceai și de fier poate fi atenuată prin adăugarea de lamaie în ceai.

Ceaiuri chinezești

Infuzarea ceiului verde

Chun mee: Ceai verde chinezesc ce datorează numele formei în care vin prelucrate frunzele, în forma de sprânceană. De altfel tradus înseamnă "sprânceană de bătrân". Infuzia are o culoare de un galben pal. Este un ceai ce se poate bea în orice moment al zilei.

China plum blossom: Ceai foarte apreciat cu un retrogust dulce.

Gunpowder: Ceai verde chinezesc obținut prin două faze de uscare și răsucirea frunzelor în formă de biluțe, ceea ce creează o asemănare cu praful de pușcă (lb.eng. gunpowder) mai granulos din vechime.

Jasmine jade pearls: Ceai verde chinezesc cu aromă de iasomie.

Lu'an Guapian: Ceai verde chinezesc obținut prin răsucirea frunzelor în lungime în așa fel încât acestea devin asemănătoare cu semințele de pepene galben, de aici numele în chineză.

Pi lo chung: Ceai verde chinezesc destul de rar. Planta acestui ceai crește în vecinătatea pomilor fructiferi (piersici, caiși) iar frunzele absorb astfel parfumul acestora. Are un gust răcoritor și dulce.

Lu mu dan flowery: Este produs în Hunan.Lung ching: Ceai verde chinezesc provenit din provincia Zhejiang, cunoscut și sub numele de „fântâna dragonului”.Shui hsien: Provine din provincia chineză Fujian.

Taiping hokui: Provine din provincia chineză Anhui.

Tuocha yunnan: Provine din provincia chineză Yunnan.

Xia Zhou bi feng.

Ceaiuri japonezeKukicha: Este un ceai lipsit de teină, cu un gust delicat.

Bancha: Acest tip de ceai conține foarte puțină teină, de altfel bancha semnifică lejer, ușor. Este cunoscut și ca „ceai de trei ani”. Este un ceai deteinat natural, lipsit de orice fel de coloranți sau produși chimici și provine din frunzele mai groase culese la a doua sau la a treia recoltă. Infuzia este de un verde închis.

Genmaicha: Ceai japonez obținut prin amestecarea ceaiului bancha cu orez și boabe de porumb copt.

Gyokuro: Este varietatea de ceai cea mai apreciată în Japonia. În traducere înseamnă „roua prețioasă”. Frunzele, ascuțite, de o culoare verde-albastrie ca acele de pin, dau o infuzie de o culoare galben-verzuie.

Hojicha: Este vorba de frunze de ceai ușor torefiate, ceea ce le amplifică aroma.

MatchaMatcha: Ceai folosit în ceremonia ceaiului, în Japonia. Matcha se obține astfel: frunzele după ce au fost uscate, zdrobite cu pietre de moară devin o pudră verde, solubilă în apă. Aceasta pudră de ceai este de culoarea verde deschis, cu reflexe pale. Pentru a-l prepara se pune 1 gram într-o ceașcă de apă la 60 de grade și se agită cu un bețisor până la apariția unei spume verzi, translucide. Băutura obținută, destul de închisă la culoare și în special tare în teina, este ușor amară, având o aromă proaspătă care amintește de vegetația umedă de pădure. Este extrem de sănătos, are proprietăți antioxidante și previne apariția cancerului de colon sau stomac. Există varietăți diferite de ceai verde, în funcție de zona în care a fost cultivat. Ceaiul verde poate fi preparat și direct din frunze, în afara ceremoniei ceaiului.

Sencha: Este cel mai cunoscut ceai japonez, reprezentând 80% din producția japoneză.

Tenko: Este un ceai-trufanda din prima recoltă, supranumit și „parfum ceresc”.

• Ceaiuri japoneze

  • Kukicha: Este un ceai lipsit de teină, cu un gust delicat.
  • Bancha: Acest tip de ceai conține foarte puțină teină, de altfel bancha semnifică lejer, ușor. Este cunoscut și ca „ceai de trei ani”. Este un ceai deteinat natural, lipsit de orice fel de coloranți sau produși chimici și provine din frunzele mai groase culese la a doua sau la a treia recoltă. Infuzia este de un verde închis.
  • Genmaicha: Ceai japonez obținut prin amestecarea ceaiului bancha cu orez și boabe de porumb copt.
  • Gyokuro: Este varietatea de ceai cea mai apreciată în Japonia. În traducere înseamnă „roua prețioasă”. Frunzele, ascuțite, de o culoare verde-albastrie ca acele de pin, dau o infuzie de o culoare galben-verzuie.
  • Hojicha: Este vorba de frunze de ceai ușor torefiate, ceea ce le amplifică aroma.
  

  

  Matcha
  • Matcha: Ceai folosit în ceremonia ceaiului, în Japonia. Matcha se obține astfel: frunzele după ce au fost uscate, zdrobite cu pietre de moară devin o pudră verde, solubilă în apă. Aceasta pudră de ceai este de culoarea verde deschis, cu reflexe pale. Pentru a-l prepara se pune 1 gram într-o ceașcă de apă la 60 de grade și se agită cu un bețisor până la apariția unei spume verzi, translucide. Băutura obținută, destul de închisă la culoare și în special tare în teina, este ușor amară, având o aromă proaspătă care amintește de vegetația umedă de pădure. Este extrem de sănătos, are proprietăți antioxidante și previne apariția cancerului de colon sau stomac. Există varietăți diferite de ceai verde, în funcție de zona în care a fost cultivat. Ceaiul verde poate fi preparat și direct din frunze, în afara ceremoniei ceaiului.
  • Sencha: Este cel mai cunoscut ceai japonez, reprezentând 80% din producția japoneză.
  • wikipedia