Din Japonia a venit o veste care-a cutremurat România: în patru zile
au îndreptat o şosea care ajunsese vinerea trecută în formă de undă
seismică. Adică nu eram noi destul de surmenaţi cu Codul Muncii - că
pe de-o parte nici nu-l vrem, pe de alta nici n-avem dispoziţia
necesară să ne deranjăm la protestele sindicatului. Mai vin şi
japonezii cu poveşti îngrozitoare de lopată şi buldozer. Oamenii ăştia
n-au nimic salarial în ei. Dacă nu se revărsa Oceanul Pacific, să le
ia casele şi toyotele, întrerupeau lucrul fix două minute, cât a ţinut
cutremurul secolului. După care aşteptau concediul de vară ca să-şi
spună impresiile.
Ştim că naţia asta a inventat cuvântul care înseamnă "mort de muncă".
Ştim că i-au întrebat care vrea să meargă la Cernobîl-ul japonez, să
oprească radiaţia cu halatele, şi s-au bulucit voluntarii cam ca la
noi când se dă zahăr de la UE. Ştim că s-au dus să oprească tsunami-ul
cu baricade, înainte să le treacă prin cap: "Mă, da' pe-acasă pe la
mine, ce-o fi?" Dar (vedeţi ce-nseamnă specificul şi apucăturile
locale?) nimic nu mi se pare mai impresionant decât o poveste despre
asfalt.
Carevasăzică, vineri explodează sub ei 17.000 de bombe atomice, se
zguduie de sare Pacificul de 10 metri şi derapează planeta 10
centimetri. După care marţi, firma unui, atenţie!, as-fal-ta-tor
raportează că în patru zile a făcut ca nou un DN1 de-al lor. Doamne,
păzeşte-ne, deşi răul se pare c-a fost făcut: asta înseamnă că au
muncit sâmbătă şi duminică. Când au făcut licitaţia - când au rezolvat
contestaţiile? Când au semnat anexele la contract? De bani nu întreb,
că are balta peşte, dar când au apucat să se dat în gât cu stenograme
şi înregistrări? Când au tăiat panglica, în prezenţa premierului şi a
ministrului de resort (împăratul nu frecventează, ca la noi), pentru inaugurarea
primilor 50 de centimetri din lucrare? Hai, că ei încă n-au aflat că
grevă înseamnă să nu munceşti, dar chiar să nu-ţi iei seama că dai la
târnăcop de sâmbătă până marţi? Patronul e conştient că pentru o
asemenea lucrare, în ţări mai puţin lovite de tsunami se facturează
chiar şi trei ani jumate?
Singura oază de normalitate din toată Japonia tot ambasada noastră la
Tokyo este. Dacă în prima şi a doua zi de la cataclism (plouă, ninge,
se rupe Terra - e weekend, fraţilor) le deschideai site-ul, cea mai
nouă ştire era din noiembrie. Francezii, englezii, americanii mai
dădeau un sfat, mai scriau Fugiiiţi! Ai noştri, nu: calmi ca un lac
japonez. La rubrica de informaţii importante ţineau "Japonia şi
modernitatea: un punct de vedere românesc", Horia Roman Patapievici,
24 februarie 2011. Şi aşa a rămas până în ziua de azi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu