Fiul

-Un om bogat, pasionat de arta, avea în colectia lui opere ale tuturor marilor

maestri, renascentisti, clasicisi moderni, din toate scolile si curentele.

Deseori statea împreuna cu unicul sau fiu, admirând minunatele piese din

colectia lor. Dar a izbucnit razboiul si fiul a fost înrolat si trimis la

lupta. El a dat dovada de mult curaj si a murit la datorie, în timp ce salva

viata unui camarad. Cînd a primit anuntul, tatal a fost profund îndurerat de

pierderea unicului sau fiu.O luna mai târziu, a auzit batai la usa . În prag

statea un tânar cu un pachet mare în brate...El a spus:

- Domnule, nu ma cunoasteti. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra

si-a dat viata. În acea zi el a salvat multe vieti ale celor raniti dar, în

timp ce încerca sa ma duca pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a strapuns

inima, el murind pe loc...Deseori ne vorbea de dumneavoastra si despre

pasiunea pe care o aveti pentru arta.

Tânarul i-a înmânat pachetul.

-Stiu ca este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins

ca fiul dumneavoastra ar fi vrut sa aveti acest tablou.

Tatal a început sa desfaca ambalajul. Era un portret al fiului sau, pictat de

tânar. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânarul

pictor a reusit

sa surprinda chipul, dar si personalitatea fiului sau. Tatal a scos un suspin

si cu ochii plini de lacrimi a multumit tânarului, oferindu-i si o suma de bani

pentru tablou.

-O, nu se poate asa ceva, domnule... Toata viata nu voi putea sa

platesc pentru

ceea ce fiul dumneavoastra a facut pentru mine. Acesta este doar un cadou.

Tatal a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el

începea prin a le arata portretul fiului sau si numai dupa aceea le

dadea voie

sa vada marile capodopere colectionate.

Dupa moartea batrânului tata, s-a organizat licitatia marii lui colectii de

tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau sa vada si,

mai ales, sa

achizitioneze tablouri pentru propriile lor colectii.

La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegata sa

conduca licitatia,adjudecatorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocanelul:

-Începem licitatia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?

În sala s-a lasat linistea....Apoi, de undeva din fundul salii, o voce a

strigat:

-Am venit sa vedem marile opere! Sari peste aceasta piesa!...

Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Face cineva o oferta pentru acest portret?... 100?... 200?...

Din sala, cineva a stigat iritat:

-Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui

Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso si ale celorlalti maestri!...

Haideti sa trecem, cu adevarat, la licitatie!...

Netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!...

Într-un târziu, din cel mai îndepartat colt al salii s-a auzit o voce timida:

-Dau eu 10 pentru acest portret...

Era cel care fusese, ani multi, gradinarul tatalui si al fiului. Fiind un om

sarac, nu putea sa ofere mai mult.

-Exista o oferta de 10!... Cine da mai mult?!... Da cineva 20?!...

Sala era în fierbere.

-Dati-i-l lui pentru 10!...Sa trecem la maestri!...La maestri!...

Nu-l voiau pe fiu. Toti doreau sa profite de ocazie si sa cumpere opere mari

pentru colectiile lor. Ferm, adjudecatorul a continuat:

-10, odata!...10, de doua ori!...

Si, lovind cu ciocanelul în masa:

-Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!

Din fata, cineva a zbucnit:

-În sfârsit, putem trece la marea colectie!...

Calm, adjudecatorul a pus jos ciocanelul, spunând:

-Îmi pare rau, dar licitatia s-a încheiat.

Rumoare în sala:

-Dar tablourile?!...Cum ramâne cu maestrii?!...Colectia?!...

-Regret, a spus adjudecatorul. Când am fost desemnat sa conduc aceasta

licitatie, mi s-a comunicat o prevedere secreta din testament, pe care nu am

avut voie sa o fac cunoscuta decât în acest moment: licitatia se

refera numai la

potretul fiului !Cine il ia mosteneste întreaga avere, care include si toata

colectia de opere de arta! Omul care-l primeste pe fiul obtine TOT!...

Dumnezeu Tatal a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sau ca sa moara pe cruce.

La fel ca mesajul adjudecatorului, si mesajul lui este:

-Fiul, Fiul, cine-l primeste pe Fiul?!

Pentru ca, vezi tu, acela care îl primeste pe Fiul obtine totul...

Imagini spectaculoase cu 3.000 de reni traversând un golf din Marea Norvegiei

Emisiunea Human Planet, realizată de BBC, prezintă procesul de supravieţuire a omului în mediile cele mai extreme. Într-un episod recent dedicat zonei arctice a Norvegiei, emisiunea a prezentat procesul de migraţiune a renilor.

Poporul Sami (cunoscut şi sub denumirea de laponi, pe care ei o consideră jignitoare) este cunoscut pentru tradiţia de a vâna reni, însă aceasta a dispărut în partea de nord a Norvegiei. Între 50-100.000 de Sami trăiesc în zona arctică şi subarctică scandinavă, dintre care 40.000 doar în Norvegia. În prezent, peste 3.000 de persoane sunt crescătoare de reni, în special pentru industria cărnii, dar şi pentru legătura strânsă care s-a realizat între păstori şi reni.

Fiecare ren are un semn distinctiv, astfel incât încă din copilărie, poporul Sami este învăţat să îşi recunoască animalele. O mare parte a anului păstorii trăiesc alături de renii lor şi îi urmează de-a lungul procesului de migrare. Turmele sunt în continuă căutare de păşuni de unde se pot hrăni pe toată unui anotimp, urmând ca la sfărşitul acestuia să îşi continue drumul spre un alt loc. Păstorii, împreună cu turmele lor, pot călători peste 400 km având mii de reni în grup.

De-a lungul procesului, păstorii poartă îmbrăcămintea tradiţională Sami, culorile vii simbolizând diferite aspecte ale lumii: roşu reprezintă soarele, albastrul reprezintă luna, galbenul şi verdele fiind culorile naturii.

Elle Helene, 20 ani, este o îngrijitoare de reni ce trăieşte pe Insula Arnoy, în extremitatea nordică a Norvegiei. Tânăra de origine Sami a fost filmată în plin proces de migraţiune asistată, ajutând 3.000 de reni să traverseze o porţiune periculoasă de 2,5 km de apă către o nouă păşune:

http://www.youtube.com/watch?v=6pBT8n-SNWk&feature=player_embedded

Meditatii pentru suflet

În fiecare zi mai tai jos de pe lista o frică sau o prejudecată dobândită de mult timp şi cu fiecare tăiere simt o uşurare. Zilnic ni se dau situaţii menite să ne ajute să conştientizăm, zilnic ni se oferă răspunsul la întrebările care ne frământă, iar dacă nu le vedem e pentru că nu căutăm unde trebuie mesajele.

E ca şi cum ai şti că trebuie să primeşti un mesaj dar nu cauţi decât în cutia poştală. Poate acel mesaj a ajuns şi altcumva la tine, poate prin telefon, printr-un porumbel, însă n-ai verificat toate variantele.

Când eram mică, neexistând internet sau telefonie mobilă, obişnuiam împreună cu prietena mea cea mai bună să ne scriem bileţele pe care le lăsam sub pragul de la uşă. Ne scriam zilnic şi abia aşteptam să văd ce mi-a scris nou. Într-o zi când aşteptam răspuns de la ea şi am verificat sub prag nu era niciun bileţel.

Zilele au trecut şi nu mai primeam nimic, întristându-mă ca o fetiţă cu ochii mari şi plini de dezamăgire ce eram. Apoi ne-am întâlnit şi i-am reproşat absenţa, însă ea mi-a spus că nu a încetat nicio zi să-mi scrie. N-am crezut-o şi am plecat dezamăgită, dar când să intru în casă am văzut femeia de serviciu de pe scară cum mătura un bileţel de sub prag. Aceasta mutase toate bileţelele de la prietena mea sub ghiveciul unei flori de lângă uşa apartamentului în care locuiam.

Lumina s-a aprins din nou în ochii unei fetiţe pentru care acea legătură de prietenie însemna enorm. Am început să culeg toate bileţele cu scrisul mare specific unui copil şi să le citesc cu atâta fericire în inimă.

Cred că de multe ori ne grăbim să judecăm, ne grăbim să ne urcăm în barca dezămăgirii. Dacă ne schimbăm unghiul din care privim, soluţia devine vizibilă la orizont. Dacă aştepti un mesaj, fie că îl aştepti de la Univers, de la Dumnezeu, de la cineva drag sau chiar de la tine, asigură-te că ai verificat toate locurile şi situaţiile prin care acel mesaj putea ajunge la tine. Acesta există şi abia aşteaptă să fie citit…de tine.

Adela Moldovan – Lecţii din viaţă

www.Ozibuna.net