Barbatul insurat



Până se vede în pat cu tine, bărbatul e atent, spiritual, politicos, rafinat, curtenitor, generos, spune lucruri inteligente, n-are vicii (cel mult fumează, asta e totuși greu de ascuns, dacă întâlnirile durează mai mult de cinci minute) și, bineînțeles, caută ceva serios. Încă n-a găsit, deși caută de mult (aici n-ai cum să nu-l crezi fiindcă știm cu toții cât e de greu să găsești o femeie care vrea ceva serios – în general, femeile nu vor altceva decât sex, iar când simt pericolul de măritiș își iau imediat tălpășița).
Bărbatul care încă nu s-a culcat cu tine detestă din suflet vodca, romul, pălinca sau rachiul (nu înțelege pur și simplu cum cineva poate bea ceva atât de odios), iar berea e o chestie amară, cu un gust infect. Bea cel mult un pahar de vin bun, demidulce, așa, „la câte o ocazie”.
(Fac o scurtă paranteză. În nemărginita Lui bunătate, Dumnezeu mi-a dăruit cândva o relație cu o femeie printre ale cărei pasiuni se număra și gătitul. Cum gătea în fiecare seară, iar eu veneam după o perioadă austeră de salam crud-uscat, conserve de pateu și ouă ochiuri, aveam zilnic parte de un mic ospăț. Și, ca să fie ospăț până la capăt, goleam și o jumătate de sticlă de vin, să însoțesc bucatele. Cam peste vreo lună, trecându-i puțin din aburii îndrăgostelii, mi-a înmânat o porție de vițel în sos de piper alb și mi-a zis, cu o ironie fină în glas, în timp ce eu mă pregăteam să dau pe gât un păhărel: „Parcă ziceai că nu bei deloc”. Am lăsat jos paharul, ofensat, și m-am apărat de această insinuare nedreaptă: „Păi nu beau! Doar așa, la masă…” „Slavă Domnului”, a răsuflat ușurată. „Nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi fost dacă obișnuiai să bei!”)
Revenind la eroul nostru, bărbatul care încă nu s-a culcat cu tine, să mai spunem despre el că: îi place să cumpere flori, adoră comediile romantice cu Ben Stiller, merge la teatru, e pasionat de fotografie, ascultă radio Guerilla și Gold FM, de două ori pe lună își cumpără cărți de la librăria Cărturești, și o să mă opresc aici până nu mi se face de tot greață de mine.
De asemenea, bărbatul care încă nu s-a culcat cu tine habar nu are cine e Messi. Sau ce este „messi”. Sau „mesi” – iertați-mă, eu nu știu nici măcar cum naiba se scrie.
A doua zi dimineață, acest noroc chior care ți-a ieșit în cale se metamorfozează brusc într-un tip plin de tabieturi, zgârciob, bețiv, fumător și care se holbează după femei mai des decât clipește. Chiar dacă l-ai cunoscut în bibliotecă la Harvard, imediat ce te-ai culcat cu el o să facă numai glume cazone, la care o să râdă zgomotos, iar seara poți să-ți muți gândul de la film dacă începe „În puii mei” cu Bendeac sau e ceva interesant pe GSP. Vei afla că pe GSP e mereu ceva interesant.
Și mai rău e dacă ai apucat să-l iei deja de bărbat, caz în care vei ajunge să te gândești cu nostalgie la clipele minunate când îl lăsai la Bendeac și uitai că e acolo. E un fapt dovedit științific că bărbatul însurat devine în timp mai leneș și mai lipsit de chef, umblă tot timpul nebărbierit, îi crește păr în locuri ciudate și produce diverse zgomote pe care le atribuie metabolismului (oamenii de știință însurați au descoperit asta). Aveam pe vremuri un coleg care ajunsese până acolo încât făcea glume porcoase la birou despre propria lui nevastă. Nu l-am judecat prea aspru fiindcă avea deja și copii și, în plus, e bine să fii rezervat, că nu știi niciodată când ajungi în locul lui.
Bine, bine, și atunci ce e de făcut?”, vei întreba. Teoretic, e destul de simplu: scapi de el. Practic, știm foarte bine că nu vrei să rămâi din nou singură.
PS: Și uite-așa rămâi toată viața cu mocofanul și nu ne dai o șansă și nouă, bărbaților atenți, spirituali, politicoși, rafinați, curtenitori, generoși, fără vicii, care caută ceva serios.

Istoria Rockefeller




Numele original se spune că era "Rockenfeller", scriu cei de la Business Insider. Istoria începe cu John Davison Rockefeller, care s-a născut în 1839, familia acestuia mutându-se în anul 1852 în Cleveland.
Primul tun a venit odată cu Războiul Civil, când JD a reușit să pună pe picioare un mic business ale cărui venituri erau produse din furnizarea de hrană pentru trupele unioniste. La finalul războiului, acesta JD avea deja o avere de 250.000 de dolari.
Finalul războiului a coincis cu primul boom petrolier al țării, iar Cleveland  a devenit un mare hub logistic. Anul 1865 îl prinde pe John Davison Rockefeller investind într-o rafinărie de petrol, în cadrul unui parteneriat. Rockefeller & Andrew a devenit în scurt timp cea mai mare rafinărie din Cleveland.

Afacerea s-a extins, iar în 1870 JD a creat  compania Standard Oil, care valora inițial un milion de dolari. Compania controla la vremea aceea 10% din petrolul rafinat al Statelor Unite.

În 1877, ajunsese să controleze 90% din acest total. În anul 1879, Rockefeller se număra printre cei mai bogați 20 de oameni din America.

Familia Rockefeller a decis să se mute la New York în anul 1883, pentru ca în 1885 să se mute în clădirea care va deveni iconică pentru compania Standard Oil din New York. Este perioada în care Rockefeller se extinde în Europa și vinde mai mult în afara Statelor Unite decât în interiorul țării.

În 1896, Henry Ford a realizat primul automobil, eveniment care avea să genereze o enormă creștere a cererii de petrol.

Compania a început să sufere din cauza unei legii antitrust cunoscută drept Legea Sherman. Este prima legislaţie americană adoptată pentru a controla monopolurile care restricţionau comerţul şi descurajau competiţia. Aceasa era îndreptată în mod special împotriva companiei lui Rockefeller. În urma acestui episod, JD a început să-și îmbunătățească imaginea acordând bani pentru sistemul de învățământ. Mai târziu, cei 600.000 de dolari dați Universității din Chicago au fost considerați ca fiind "cea mai bună investiție făcută vreodată".

Odată cu venirea la putere a lui Roosevelt, guvernul american a lansat cel puțin 3 acțiuni în instanță împotriva Standard Oil. Motivul? Compania era de cel puțin 20 de ori mai mare decât cel mai apropiat competitor.

John Davison Rockefeller moare la vârsta de 98 de ani, în 1937 fiind considerat cel mai bogat om din istoria Statelor Unite ale Americii. În urma lui a rămas un singur fiu: John D. Rockefeller Jr.

Crahul bursier din 1929 a șters nu mai puțin de jumătate din valoarea averii familiei Rockefeller. Asta nu ia împiedicat să înceapă în 1931 construcția complexului Rockefeller Center, care a generat 75.000 de locuri de muncă. Au fost cheltuiți nu mai puțin de 250 de milioande de dolari, iar în anul finalizării era considerat cel mai mare centru comercial privat dezvoltat vreodată.
În 1930, Rockefeller Jr. devine acționar majoritar la Chase Bank, unde va fi CEO timp de 11 ani David Rockefeller, fiul acestuia, care împlinește 97 de ani în acest an și care se află în topul celor mai bogați oameni de pe glob, cu o avere de 2,5 miliarde de dolari.

Treptat, se făcea trecerea dinspre afaceri cu petrol înspre afaceri în domeniul imobiliar și bancar.

Cel care a jucat un rol important în familia Rockefeller a fost Nelson, fratele lui David, care a fost ales președinte al Rockefeller Center și care, mai apoi, a fost ales un rol important în guvernul american, fiind guvernator la New York. Nelson a murit în 1969.

John D. Rockefeller Jr. moare la vârsta de 86 de ani, în anul 1960. În această perioadă Nelson candidează la funcția de președinte al Americii, dar pierde în fața lui Nixon.

Nelson moare în 1979, după ce fratele acestuia, John D. III, murise și el în 1978. Winthrop, un alt Rockefeller de generația a treia, murise în 1973.

Cel mai proeminent membru al familiei din zilele noastre este senatorul Jay Rockefeller. Tot de numele familiei Rockefeller se leagă compania ExxonMobil, "moștenitoarea" companiei Standard Oil, și care este cea mai mare companie din lume la ora actuală în materie de venituri.

Ultimul și cel mai important lucru care ar trebui menținut este legătura cu titlul acestei istorii: cel care s-a născut în Germania este Johann Peter Rockefeller, după alte documente Rockenfeller. Acesta s-a născut în septembrie 1682 și a fost fiul germanului Johannes Rockenfeller, care trăia în Rhenania.
Familia acestuia era foarte săracă, mai ales din cauza ravagiilor făcute de armata franceză, din timpul lui Ludovic al XV-lea. Acesta a fost și unul dinter motivul pentru care Johann Peter Rockefeller a părăsit continentul european și s-a mutat în America în anul 1723.
Salvarea lor a venit prin regina Anna a Marii Britanii, care s-a oferit să pună sub protecție engleză mii de germani săraci. Astfel, germanii au avut acces la coloniile engleze, iar mulți dintre ei au ales să plece în America, care le-a oferit libertate dar și oportunitatea de a se îmbogăți.

capital.ro

Biserica Sf. Mihail din Cluj

 
Biserica Sf. Mihail din Cluj
Biserica Sf. Mihail din Cluj


Biserica Sf. Mihail din Cluj este una dintre cele mai importante cladiri din Cluj si printre cele mai reprezentative edificii in stil gotic din Transilvania. Pentru a afla informatii despre construirea bisericii, trebuie sa ne intoarcem in timp pana in secolul al XIV-lea, cand Clujul si-a ridicat prima biserica parohiala.
Constructia a inceput cu un turn care ulterior a fost distrus si reconstruit in stil baroc in 1744. Turnul a fost din nou demolat in urma unui cutremur si ridicat din nou in stil neogotic. Lucrarile s-au finalizat in 1860, edificiul avand cel mai inalt turn de biserica din Romania. Biserica a gazduit numeroase evenimente importante precum botezul lui Matia Corvin sau investirea principilor Transilvaniei (Gabriel Bethlen, Sigismund Rakoczi, Sigismund Bathory si Gabriel Bathory).

Palatul Banffy din Cluj

 
Palatul Banffy din Cluj
Palatul Banffy din Cluj



Palatul Banffy este o cladire construita in stil baroc in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea de catre contele Gheorghe Banffy. Edificiul a fost ridicat dupa planurile arhitectului de origine germana Johann Eberhard Blaumann iar constructia a durat din 1774 pana in 1785. Exteriorul este dominat de un frontispiciu rococo pe care troneaza blazonul familiei Banffy, alaturi de care se afla statui ale zeitatilor romane (Apollo, Diana, Minerva, Hercule, Marte).

Palatul Banffy este considerat cel mai important edificiu in stil baroc din Transilvania. In prezent, serveste ca sediu al Muzeului de Arta din Cluj, cu sectii de pictura, grafica si arta decorativa. Lucrari ale unor artisti celebri precum Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Theodor Pallady sau Camil Ressu imbogatesc patrimoniul acestui muzeu.

roportal.ro

Palatul Szeki din Cluj

 
Palatul Szeki, Cluj
Palatul Szeki, Cluj

Palatul Szeki din Cluj a fost construit in anul 1893 de catre profesorul universitar Tibor Szeki, dupa planurile arhitectului Samu Pecz. Cladirea a fost ridicata pe malul Somesului, pe strada Podului, care in prezent poarta numele de Regele Ferdinand.
Este construita in stil neogotic, cu frumoase ornamente cioplite in piatra la exterior. Cladirea adaposteste astazi apartamente de locuit, insa numai pentru stilul arhitectural deosebit si pentru importanta culturala, edificiul merita vizitat.

Biserica de sub lac de la Belis, judetul Cluj

Judetul Cluj este bogat in monumente istorice si de patrimoniu care s-au pastrat intacte pana in zilele noastre si care merita sa faca parte din obiectivele de vizitat, in cazul in care va hotarati sa bifati si aceasta zona in circuitul turistic de vacanta. Iata cateva dintre cele mai importante edificii din aceasta regiune a Romaniei, fiecare de o importanta deosebita din punct de vedere cultural si turistic.


Biserica de sub lac de la Belis, judetul Cluj
Biserica de sub lac de la Belis, judetul Cluj


Biserica de sub lac de la Belis ce se afla la o altitudine de 1000 de metri sta ascunsa de ochii vizitatorilor in majoritatea timpului. Insa in timpul verii toride si secetoase, cand nivelul lacului scade, biserica iese la iveala. Ruinele bisericii construite in secolul al XIX-lea dezvaluie vizitatorilor picturi biblice ce au rezistat agresiunilor apei.
Cand este acoperita complet de apa, biserica se afla la o adancime de peste 30 de metri si poate fi vizitata subacvatic numai cu ajutorul unei surse de iluminare intrucat, la adancimi mai mari de 5 metri, vizibilitatea incepe sa scada.

Sa scriem corect: nivele sau niveluri ?

 
 
Un substantiv cu 2 forme de plural si multe batai de cap. Desi exista mai multe explicatii cu privire la folosirea plurarului corect pentru acest substantiv, cei mai multi dintre vorbitorii de limba romana nu sunt pe deplin lamuriti. Asadar, cand folosim nivele si cand e corect niveluri?
Bloc cu 4 nivele sau cu 4 niveluri?

DOOM2 ne-a scapat de aceasta problema. Astfel ca, putem spune si bloc cu patru niveluri si bloc cu patru nivele. Se poate si "s-a discutat la mai multe nivele" si "s-a discutat la mai multe niveluri".

Cu toate acestea, daca ne uitam intr-un dictionar explicativ, gasim 2 forme de plural pentru nivel, iar pentru fiecare avem un concept diferit.

Forma “nivele” este corect folosita atunci cand se refera la nivelul de apa sau la instrumentele utilizate in determinarea liniei orizontale.

DEX:


Nivele
= Nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei (sau a pozitiei, a suprafetelor) orizontale sau cu care se masoara pe teren diferentele de inaltime dintre doua sau mai multe puncte de pe suprafata terestra.

De asemenea, nivele este folosit si ca plural pentru substantivul nivela (1. instrument pentru verificarea orizontalitatii unei piese, mașini, instalatii, a verticalitatii unui perete in curs de constructie. 2. (geol.) instrument pentru masurarea directa, pe teren, a diferentelor de inaltime intre doua puncte.)

Pe de alta parte, specialisti spun ca forma “niveluri” este cea corecta pentru cele mai frecvente utilizari ale termenului: inaltimea la care se afla un obiect, raportat la un plan orizontal; etaj; zona geologica; grad de pregatire.

DEX:
Niveluri= Stadiu, grad (de pregatire, de dezvoltare), treapta (a calitatii), indice (al cantitatii)

In concluzie, avand in vedere ca in prezent ne raportam la regulile stabilite prin DOOM 2, aveti libertatea sa folositi ambele variante de plural :)


Mausoleul de la Marasesti


Mausoleul de la Marasesti
Mausoleul de la Marasesti



Mausoleul de la Marasesti a fost construit intre anii 1923-1938 in memoria eroilor Primului Razboi Mondial. Edificiul a fost ridicat in locul in care s-au desfasurat luptele de la Marasesti unde, desi armata romana a iesit invingatoare, a pierdut totusi pe campul de lupta peste 21 000 de soldati. Monumentul a fost construit dupa planurile arhitectilor George Cristinel si Constantin Pomponiu, lucrarile fiind supravegheate de Regina Maria.
Cupola este decorata cu basoreliefuri semnate de artistii Cornel Medrea si Ion Jalea ce ilustreaza scene din batalia de la Marasesti. In prezent, mausoleul adaposteste mormintele a 5073 soldati si ofiteri.

Casa memoriala Ciprian Porumbescu, judetul Suceava

Casa memoriala Ciprian Porumbescu, judetul Suceava



Moldova este o regiune bogata din punct de vedere al obiectivelor turistice. Edificiile cuprinse pe teritoriul acestei regiuni a Romaniei trebuie sa faca parte din itinerariul de vacanta al oricarui turist, in paralel cu manastirile din Moldova.

Casa memoriala Ciprian Porumbescu
Casa memoriala Ciprian Porumbescu


Casa memoriala Ciprian Porumbescu se afla inca din 2004 pe lista monumentelor istorice din judetul Suceava. Este un muzeu memorial gazduit de casa parohiala in care a locuit familia Porumbescu intre anii 1865-1884.
Casa era construita din lemn si avea patru incaperi, in fata carora exista un cerdac. Pe langa casa memoriala, mai exista o constructie cu doua camere, una in care se afla bucataria, iar in cealalta fiind cancelaria parohiala. Cipriam Porumbescu nu mai locuia cu familia in momentul in care tatal sau, Preotul Iraclie, a fost transferat in satul Stupca, insa in vacante venea acasa la parintii sai.
Din pacate, casa parohiala nu mai exista, ci doar constructia in care se afla bucataria si cancelaria. Aceasta este, astazi, Casa memoriala Ciprian Porumbescu, amenajat in 1953 cu o mica expozitie cu exponate autentice, intre care pianul surorii lui Ciprian Porumbescu.


Castelul Sturdza de la Miclauseni

Castelul Sturdza de la Miclauseni
Castelul Sturdza de la Miclauseni

Castelul Sturdza de la Miclauseni se afla la o distanta de 65 de kilometri de Iasi si la doar 20 de kilometri de Roman. A fost construit de Gheorghe Sturdza si sotia sa, Maria, intre anii 1880-1904. Astazi, Castelul face parte din Ansamblul Manastirea Miclauseni si se afla in proprietatea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.
Edificiul a fost construit in stil neogotic tarziu dupa planurile arhitectilor Iulius Reinecke si I. Grigsberg. Exteriorul a fost decorat cu elemente ale blazonului familiei Sturdza, dar si cu alte ornamente tipicie stilului arhitectural. Castelul a ramas in mostenirea Ecaterinei Cantacuzino, fiica lui George Sturdza. Dupa ce s-a calugarit spre sfarsitul vietii, Ecaterina a donat cladirea Episcopiei Romanului.
In perioada comunista, castelul a fost grav avariat. Dupa ce a servit ca sediu pentru un depozit de armament si ca scoala pentru copii cu dizabilitati, cladirea a trecut si printr-un incendiu care i-a ars acoperisul si mansarda. Abia in 2004, in urma unei finantari obtinute de la Banca Mondiala, Castelul Sturdza de la Miclauseni a fost complet restaurat. 


roportal.ro

Ce reguli trebuie sa respectam la o masa festiva



Cum se aranjeaza masa. In zilele de sarbatoare, ar trebui sa acordam o atentie deosebita aranjarii mesei, mai ales daca avem invitati. Fata de masa trebuie sa fie curata si pe cat posibil din tesaturi naturale (trebuie evitate fetele de masa din material plastic, chiar daca imita cea mai sofisticata tesatura). Decoratiile pentru masa de Paste, la fel ca cele pentru orice masa festiva, trebuie alese cu grija, fie ca e vorba de lumanari sau flori, astfel incat sa nu fie prea voluminoase ori prea incarcate, sa ocupe prea mult spatiu sau sa ii impiedice pe invitati sa se vada intre ei.

La mesele festive, fiecare farfurie va fi dublata de o alta care se asaza dedesubt, pentru serviciu, care va fi utilizata doar pentru a pune pe ea farfuria din care mancam.

Potrivit Aureliei Marinescu, autorea cartii Bunele maniere astazi, masa festiva se prezinta, de obicei, astfel :

Farfuria pentru primul fel este asezata deasupra farfuriei de serviciu. Pe ea se pune servetul frumos impaturit.

Locul furculitelor este in stanga farfuriei. Aliniate de la dreapta spre stanga in ordinea utilizarii lor, acestea se asaza cu dintii in sus.

Cutitele se pun in dreapta farfuriei, cu partea taioasa spre farfurie, tot in ordinea utilizarii - cel mai indepartat de farfurie este pentru primul fel de mincare.

In fata farfuriei stau lingura de supa cu curbura in sus si, uneori, lingurita de desert (daca e loc pe masa).

Atentie! Nu vom aseza niciodata alaturi mai mult de trei cutite si de trei furculite.

Locul paharelor este tot in fata farfuriilor, insa acestea se asaza spre dreapta. Trei tipuri de pahare sunt obligatorii - de tuica, de vin (paharul de vin rosu e cevamai mic decit cel de vin alb ) si de apa.

De asemenea, de pe masa nu trebuie sa lipseasca, solnitele si recipientele pentru piper, in timp ce uleiul, otetul sau mustarul se vor aduce doar daca cineva le cere. Nici scobitorile nu au ce cauta pe masa pentru ca ele nu se folosesc in public.

Chiflele sau feliile de paine se pun in doua-trei cosulete speciale , repartizate simetric.

In ceea ce priveste asezarea bauturilor, bunele maniere spun ca sticlele de apa si vin ar trebui dispuse simetric pe masa, la indemana barbatilor care fac oficiul de a servi bauturile.

Pozitia
corecta la masa
. La masa stam drepti, dar nu incordati. Picioarele nu trebuie intinse prea tare ( sa nu ii incomodeze pe vecini), iar bratele sau coatele nu trebuie sa stea pe masa. De asemenea, nici obiectele persoanale (telefoane, chei, genti) nu vor fi insirate pe masa.

Nu trebuie sa mancam in graba sau nervos
, ci trebuie sa servim preparatele pe indelete, savurandu-le.

Bem si mancam cu gura inchisa. Chiar daca avem ceva de povestit, asteptam pana am terminat de mestecat. Este dezagreabil sa vorbim cu gura plina.

Nu cerem ce nu ni s-a oferit mai intai. Regulile de buna purtare ne impun sa nu cerem gazdei un anumit produs, daca aceasta nu ni l-a oferit in prealabil, pentru ca s-ar putea sa nu-l aiba si astfel s-ar simti jenata.

Complimentam bucatarul. Este politicos sa rasplatim efortul celui care a gatit cu un compliment delicat: "Delicioasa supa !" ,"Ce frumos arata salata!" , "Ce bine miroase friptura!". Nu trebuie, insa, sa exageram cerand pe loc reteta unui anumit fel de mancare.

Fara sfaturi culinare adresate bucatarului. Bunele maniere spun ca musafirul trebuie sa manance asa cum gateste gazda. Ea are obligatia sa condimenteze preparatele moderat, iar musafirul trebuie sa le accepte, fara sa faca remarci, in functie de preferintele sale (Replici ca "Aceasta supa putea fi mai sarata", de exemplu, nu ar trebui adresate celui care a gatit ). Invitatul isi mai poate adauga sare sau piper in mancare, insa numai dupa ce a gustat preparatul, in caz contrar gestul poate fi considerat o insulta pentru bucatar.

Conversatia din timpul mesei trebuie sa fie agreabila. La masa se vor evita discutiile neplacute sau glumele indecente. De asemenea, sicanele sau observatiile nu prea au ce cauta la masa, asa ca, daca, de exemplu, copilul nostru face o greseala, ii atragem atentia discret, fara a face prea mare caz din asta. Pentru a savura cat mai mult preparatele si pentru a ne bucura de masa, telefoanele mobile ar trebui setate pe modul silentios, astfel incat sa nu deranjeze daca vor suna. Bineinteles, pe cat posibil, trebuie evitat sa vorbim la telefon in timpul mesei. Totodata, la masa nu cascam,nu ne suflam nasul si nu facem niciun alt gest care i-ar putea indispune pe ceilalti.

Portii mici, pe care sa le putem termina. Este nepoliticos pentru un invitat la masa sa isi umple exagerat farfuria cu mancare si sa lase mai mult de jumatate neatinsa.

Fumatul la masa.
Oricat de mult si-ar dori o tigara, un fumator trebuie sa astepte sa termine toata lumea de mancat si apoi sa ceara voie sa fumeze de la cei prezenti.
Stiati ca? (Reguli de servire a bauturilor)
  • Apa naturala sau minerala, precum si sampania dulce trebuie servite intotdeauna foarte reci.
  • Nu se serveste niciodata un vin dulceag intre alte doua vinuri albe sau rosii , seci.
  • Vinurile albe seci se servesc inaintea celor rosii. In schimb, vinurile albe foarte dulci se servesc dupa cele rosii;
  • Ordinea vinurilor la masa este totdeauna crescatoare : mai intai vinurile slabe , apoi cele tari.
  • Vinurile spumante pot fi servite dupa sau inaintea celor nespumante, dar , niciodata intre ele.
  • Berea se serveste foarte rece in pahare mari fara picior sau halbe, insa nu este indicata la o masa festiva, ci doar la reuniuni familiale sau mai intime, cu prieteni apropiati.

Ouale rosii de Paste

Un alt simbol al Sfintei Sarbatori Pascale este reprezentat de ouale rosii. Bucurie pentru adulti, dar mai ales pentru copii, de Paste, toate ouale din casele oamenilor capata o alta culoare. Fie ca sunt vopsite in mod natural cu foi de ceapa si cu frunze lipite pentru diverse forme, fie ca se folosesc vopselele multicolore gasite in orice magazin, ouale rosii se vor gasi de sarbatori pe orice masa si vor da un plus de culoare acestor zile.
Alaturi de pasca, friptura de miel si cozonaci, ouale reusesc sa imbogateasca masa de sarbatori, iar zilele de dupa Inviere incep cu ciocnitul oualor.
oua de Paste
oua de Paste
De regula, ouale de Paste simbolizeaza buna dispozitie, bunavestire, regenerarea vietii, dar si durerea sacrificiului si sangele Mantuitorului nostru. Sunt foarte multe legende legate de ouale rosii. De la ouale puse in fata crucii lui Iisus, oua care au fost stropite de sangele acestuia, pana la cele cu care unii crestini se spala dimineata (acestea sunt puse intr-un bol si pret de cateva zile, inlocuiesc sapunul). Iar cea mai importanta legatura a oulalor cu aceasta sarbatoare sta in bucuria cu care poti spune, atunci cand le ciocnesti:
Christos a inviat!
Adevarat a inviat!
In perioada Pastelui si pana la Rusalii, portile Raiului sunt deschise, iar mortii din iad sunt si ei lasati sa se odihneasca. Familiile care pastreaza vechiile traditii de Pasti pun ouale langa icoane sau in hrana vitelor sau le impart pentru pomenirea celor morti. Tot ouale rosii ii aduna si pe cei vii. Totodata, arta decorarii oualor reprezinta atat un simbol etnic, cat si estetic si cultural. Se spune ca oul alb este vindecat prin decorare.
Se pierde legenda oualor colorate si decorate apoi, pentru ca li se atribuie o valoare crestina care considera mai importanta daruirea acestora decat modul in care au fost decorate. Gestul daruirii oualor rosii a fost deschis in Evanghelia dupa Luca. Din unele legende se constata ca ouale rosii reprezinta pietrele cu care a fost lovit Iisus.
incondeierea oualor
incondeierea oualor
Inca din a doua zi a Saptamanii Mari, dar mai ales joia, vinerea si sambata, se incepe vopsitul oualor. In trecut, primavara se sarbatorea Anul Nou si, odata cu renasterea naturii, isi facea loc si simbolul oului primordial, ocazie cu care se inroseau oua.
Unele oua care erau sfintite in noaptea de Inviere, daca nu erau date rudelor, se pastrau langa icoane pana in anul urmator, de Paste.

Semnificatia si decorarea oualor rosii in lume

In Bucovina, ouale specifice Sarbatorii Pascale, sunt numite "merisoare" si, in functie de culoarea cu care sunt vopsite, capata alt nume, precum: albastrele, rosete, verdete.
Ouale incondeiate raman cele mai frumoase si dorite oua de Pasti, iar obiceiul se practica tot in Bucovina. Ouale sunt scufundate in bai constante de culoare si, cu ajutorul cerii topite, se deseneaza cu o chisita (bat de lemn cu o palnie in capat) forme interesante. Motivele folosite pentru a da "viata oualor" sunt floarea de Paste, cararea ciobanului, braul popii, un bradut, frunza de stejar, pestele, coarnele berbecului, creasta cocosului, grebla, sapa.
Deocrarea oualor de Paste
Deocrarea oualor de Paste
Diferitele culturi au dezvoltat niste metode proprii in decorarea oualor de Pasti. In Grecia, se fac schimburi si se daruiesc oua caramizii, pentru a comemora sangele lui Hristos. In cateva parti din Germania si Austria, in Joia Mare, se fac oua verzi. Iar popoarele slave isi decoreaza ouale cu aur si argint.
Austriecii cu un simt estetic special pregatesc diferite modele, fixand plante sau ferigi pe oua, inainte de fierbere. Polonezii si ucrainienii decoreaza ouale cu modele cat mai simple. O arta a decorarii oualor este foarte cunoscuta in Ucraina si se numeste pysanki (a scrie, a proiecta). Pentru pictarea oualor in acest stil este nevoie de indemanare.
In Germania si alte tari nordice, precum Finlanda, ouale sunt decorate, dar continutul acestora este eliminat, pentru a fi apoi agatate in arbusti, unde vor sta pe intreaga durata a Sarbatorilor.
Armenii decoreaza ouale cu imagini si simboluri religioase. La sarbi este cunoscut faptul ca ouale faberge au fost comandate de tarul Alexandru al III-lea al Rusiei pentru a surprinde de sarbatori pe sotia sa, Maria Feodorovna.

Mai stim sa purtam o conversatie?

 
 
O conversatie buna pare cel mai simplu lucru din lume. Cat de greu poate fi sa deschizi gura si sa vorbesti? Ei bine, orice conversatie, fie ea personala, de convenienta sau profesionala, este guvernata de cateva reguli simple care dovedesc un bun-simt elementar. De multe ori, insa, asa putine cum sunt, si aceste reguli sunt incalcate. Consecinta e nefericita: ajungem sa turuim mai mult decat sa comunicam sau doar sa ne auzim, in loc sa ne ascultam. Continuam astazi cu bunele maniere si vorbim despre regulile care trebuie respectate intr-o conversatie.
Iata cateva reguli care fac o conversatie agreabila.

Nu intrerupe pe cineva cand vorbeste. Aceasta este una dintre regulile elementare si de bun simt intr-o coversatie. Oricat de interesant ar fi ceea ce vrei sa spui, trebuie sa ai rabdare ca cel care vorbeste sa isi incheie interventia.

Nu vorbi numai tu. Nu monopoliza discutia, fara a le lasa si celorlalti parteneri de conversatie posibilitatea sa intervina. Nu degeaba se spune ca avem doua urechi si numai o singura gura, ceea ce inseamna ca ar trebui sa ascultam de doua ori mai mai mult decat vorbim.

Foloseste tonul si volumul potrivit. In orice conversatie trebuie sa vorbesti suficient de tare cat sa fii auzit, insa nici prea tare astfel incat sa ii deranjezi pe ceilalti. Adapteaza-ti tonul vocii si in functie de subiectul discutat: nu poti vorbi cu entuziasm despre decesul unei pesoane, spre exemplu. De asemenea, evita sa fii unul dintre cei care vorbesc tare ostentativ pentru a se lauda cu micile victorii cotidiene.

Ai grija ca subiectul conversatiei sa fie potrivit cadrului in care te gasesti. Nu purta conversatii prea intime in locuri aglomerate, nu discuta despre vacanta ta preferata la o inmormantare. Trebuie sa fii atent sa adaptezi temele de discutie in functie de oamenii cu care vorbesti si locul in care te afli.

Respecta opinia celuilalt, chiar daca difera de a ta. Ai tot dreptul sa iti exprimi parerea, insa trebuie sa o faci fara a jigni interlocutorul. Nu incerca sa ai mereu dreptate, fara sa accepti ca punctul tau de vedere ar putea fi eronat.

Evita replicile categorice care blocheaza conversatia si nu ii mai permit celuilalt sa intervina. "Nici vorba!", "Te inseli", sunt doar cateva dintre replicile pe care ar trebui sa le evitati intr-un dialog civilizat, spune Aurelia Marinescu in cartea sa "Bunele maniere astazi".

Nu te da destept. Regulile de buna purtare spun ca nu trebuie sa iti pui niciodata interlocutorul in inferioritate, chiar daca esti mai instruit sau mai informat decat el. De aceea, e nepoliticos sa continui sa vorbesti despre un subiect despre care celalalt nu stie prea multe si despre care nici nu e curios sa afle detalii. Risti sa devii plictisitor, iar conversatia nu va fi deloc agreabila.

Ai grija ce vorbesti despre cei care nu sunt de fata.
Barfa nu este sigur un semn de buna crestere. A discuta despre persoane care nu sunt de fata este permis, insa depinde ce anume vorbim despre ele. Regulile bunului simt spun ca despre cei absenti "se vorbeste intotdeauna cu placere". Mai exact, trebuie sa spunem despre ei ce si cat am spune si daca acele persoane ar fi de fata si ar asista la aceasta conversatie. Aurelia Marinescu explica in cartea sa ca eticheta ne obliga chiar sa le luam apararea celor care nu sunt prezenti, daca unul dintre partenerii nostri de discutie ii denigreaza.

Evita concluziile banale sau generalizarile ridicole.
"Toate femeile sunt la fel", "Toti barbatii, o apa si-un pamant" sau orice alte propozitii care se refera la "toti" copiii, studentii, economistii, romanii… sunt banale si nu te pun intr-o lumina prea buna, daca nu se bazeaza pe date statistice si credibile.

Tibet

"Acoperisul lumii", Tibetul, este un loc incarcat de traditii si simboluri, influentate de ideile abstracte ale religiei budiste. Cunoscut drept locul ce ni l-a dat pe Dalai Lama, Tibetul este al treilea pol al planetei, lucru ce se datoreaza faptului ca aici intalnim cele mai mari altitudini de pe glob.
Zona este foarte greu accesibila din exterior, pentru ca podisul este inconjurat peste tot de munti mai inalti de 6000 de metri, tocmai de aceea, Tibetul este un loc misterios. Budismul a ajuns in Tibet din India, fiind o invatatura transmisa de discipolii si calugarii lui Buddha, iar simbolurile tibetane abunda de influente ale filosofiei budiste.
Tibet
Tibet (foto: flickr.com)
Tibetul a fost o foarte lunga perioada precum o cetate de piatra, un loc de necucerit, fapt ce a dus ca aceasta cultura sa nu fie afectata de culturile din jur, ba chiar sa profite de putinele influente pentru a-si imbogati valorile proprii.

Podisul Tibet, dupa cum spuneam, este cel mai inalt podis din lume, ajunge la o altitudine medie de 4.785 de metri si se intinde pe o suprafata de 2.000.000 km². Capitala Tibetului, Lhasa, o localitate cunoscuta prin templele sale budiste, se afla la 3.658 de metri altitudine.

Tibetul se afla in partea central-sudica a Asiei, la sud-vest de China si este marginit de culmile foarte inalte ale Muntilor Himalaya, care formeaza o bariera ce nu lasa masele de aer umede ale musonului sa patrunda in Podis. De aceea, clima in Tibet este uscata si aspra, iar temperaturile variaza intre -35°C (iarna) si +10-15°C (vara).

Tibetul este strabatut de foarte multe ape care isi au izvoarele in ghetarii Himalayei, dintre care, unele strabat bariera muntilor si se indreapta spre ocean. Cel mai important fluviu al Tibetului este Tsangbo, cunoscut de noi sub numele de Brahmaputra, fluviu ce curge in directia vest-est, iar locul pentru trece formeaza cel mai important loc pentru populatie.
Tibet si muntii Himalaya
Tibet si muntii Himalaya (foto: lhasa-travel.com)
Regiunea Autonoma Tibet – R.A.T. sau Xizang apartine celor cinci regiuni autonome din China. Regiunea nu are iesire la mare, la sud -vest se invecineaza cu Myanmar, India, Buthan, Sikkim si Nepal. China a ocupat aceasta zona in anii 1950, iar aici locuiesc 44,8% din locuitorii Tibetului (6 milioane). Aceasta regiune ocupa aproximativ jumatate din teritoriul cultural al Tibnbetului. In partea nordica se gasesc provinciile chineze Qinghai, Schiuam, Yunnan si Gansu.

Populatia umana se gaseste intre inaltimile de 2.000 s 5.3000 metri, iar in partile de sud, sud-este, clima este putin mai blanda, iar relieful este incarcat de vai fertile. Cei interesati despre viata oamenilor din Tibet, cultura lor, frumusetile acestui loc si simbolurile budiste de care e brazdat, pot urmari acest documentar:


Tibetul reprezinta de fapt fundul marii Thetis, care a secat in urma cu 100 de milioane de ani. Climatul friguros este specific pentru zona, insa zilele sunt foarte insorite. Tibetul reprezinta cel mai recent platou din lume si, in acelasi timp, de aici izborasc cele mai importante fluvii ale Asiei, pe langa Brahmaputra: Yangtze, Hoanghe, Irrawady, Salouen, Mekong, Indus si Sutlej. Aceste fluvii se varsa in Mara Arabiei, Oceanul Indian sau Marea Chinei.
Tibet
Tibet (foto: descopera.ro)
In Tibet sa gasesc si multe lacuri care pot ajuta la stocarea apei, precum: Tengri-Nor, Aru Cho, Aiag Kum Kul, Koko-Nor. Vegetatia zonei este adaptata climei uscate, intalnim palcuri rare de arbusti, avand aici de-a face cu un desert semipietros, iar unul dintre animalele specifice zonei este yakul.

Ultima societate matriarhala din lume

Regiunea Mosuo e singura comunitate din China si din intreaga lume unde femeile au puterea. Acestea isi aleg liber partenerii, pe care ii dau afara din patul lor dimineata si isi cresc copiii in comun.

În limba lor nu există cuvîntul tată, iar bărbații se declară fericiți și mîndri de statutul lor unic – sunt poligami cu voie de la poliție, fără alte obligații decît cele impuse de conviețuire. Femeile nu cred în căsătorie, o consideră o piedică pentru libertatea lor. Bărbații nu contestă această filozofie – femeile sunt șefele, ele știu cum e mai bine.




sursa