Alcoolul la volan

Mama, am iesit cu prietenii. Am fost la o petrecere si mi-am adus aminte ceea ce mi-ai spus: **SA NU BEAU ALCOOL**. Mi-ai cerut sa nu beau, avand in vedere ca trebuie sa conduc masina, si atunci am baut un Sprite. Am fost foarte mandra de mine, ca am ascultat, cand cu drag mi-ai sugerat sa nu beau daca trebuie sa conduc, total contrar de ceea ce-mi spuneau prietenii...Am facut o alegere sanatoasa si sfatul tau a fost corect. Cand s-a terminat petrecerea, oamenii au plecat, conducand fara a fi in conditia de a face acest lucru. Eu am luat masina mea, cu siguranta ca sunt in forma. Nu puteam sa-mi imaginez, mama, ca ma astepta.... ceva... neasteptat! Acum sunt aici, intinsa pe asfalt si aud un politai care zice: "baiatul care a provocat accidentul era beat". Mama, vocea lui mi se pare atat de indepartata... Sangele meu e intins peste tot, si incerc din toate puterile mele sa nu plang. Aud medicii care spun: **"Aceasta fata nu va supravietui".**Sunt sigura ca baiatul care conducea cealalta masina nici macar nu-si putea imagina... in timp ce mergea cu viteza maxima...Pana la urma el a decis sa bea si eu acum trebuie sa mor...De ce oamenii fac toate acestea, mama? Stiind foarte bine ca pot distruge alte vieti?Durerea o simt ca pe un milion de pumnale care-mi sunt infipte toate odata. Spune-i surorii mele sa nu se sperie, spune-i tatalui sa fie tare. Cineva trebuia sa-i spuna acelui baiat ca nu poate conduce masina dupa ce a baut. Poate daca ai lui i-ar fi spus toate astea, eu acum n-as fi murit...Respiratia mea incepe sa fie din ce in ce mai slaba, si incepe sa-mi fie frica. Acestea sunt ultimele mele momente, si ma simt asa de... disperata... Mi-ar fi placut sa pot sa te imbratisez, mama, in timp ce sunt intinsa aici pe asfalt, murind. Mi-ar placea sa-ti spun ca te iubesc pentru asta...Te iubesc, si... adio.

1 comentarii:

,, Moartea este îngrozitoare, dar ar fi şi mai îngrozitoare conştiinţa că vei trăi de-a pururi şi nu vei muri niciodată " - Anton Cehov

Oare cand va veni acel ,,ceas" ce va fi mai dureros, faptul ca nu vom mai fi, ca nu vom mai putea sa ascultam o melodie draga noua, ca nu vom mai putea sa mirosim o floare, sa privim cerul instelat,sa auzim o voce draga noua, sau...faptul ca suntem egoisti, plecam si lasam in urma niste suflete indurerate, mereu cu gandul la ceea ce am fost candva in viata lor?
Cred ca in acel moment suntem ..egoisti, plecam pur si simplu, lasand tot greul celor ramasi...

Trimiteți un comentariu