Diagnosticarea generală a
automobilului se face pentru a constata dacă el mai poate fi sau nu exploatat,
cu alte cuvinte dacă răspunde cerinţelor de performanţă, securitate şi
ecologice. În ceea ce priveşte performanţele, parametrii de diagnosticare
utilizaţi sunt puterea la roată şi consumul de combustibil. Normele de
securitate a circulaţiei impun
ca parametrii de diagnosticare spaţiul de frânare sau deceleraţia, adâncimea
profilului pneurilor şi jocul direcţiei. Parametrii care reflectă impactul
automobilului cu mediul sunt concentraţia emisiilor chimice (oxid de carbon,
hidrocarburi, oxizi de azot), densitatea fumului la eşapament şi nivelul de
zgomot.
Aparatura şi tehnologia
procedeelor de măsurare a parametrilor de diagnosticare enumaraţi sunt descrise
în lucrările de profil. De aceea, vom face numai unele referiri mai puţin
cunoscute la normele şi metodele de măsurare a consumului de combustibil şi a
concentraţiei de noxe la eşapament. În legătură cu consumul de combustibil, ca
parametru de diagnosticare generală el se exprimă cel mai adesea în litri la
suta de kilometri sau kilometri rulaţi pe litrul consumat la o viteză
stabilită. Valorile sale sunt influenţate de starea mai multor agregate ale
vehiculului – fapt care conferă, de altfel, caracterul său de generalitate şi
utilizare în diagnosticarea generală. Dar, în acelaşi timp, rezultatele
măsurării sale depind şi de unii factori de mediu sau de exploatare: calitatea
acoperirii drumului, unghiul de pantă, intensitatea şi direcţia vântului, viteza
de rulaj, încălcarea maşinii şi altele. Practic, probele se fac pe poligoane
special amenajate cu vehiculul încărcat la nivel nominal, începându-se cu
viteza maximă care trebuie atinsă şi stabilizată pe distanţa de 1 kilometru în
care se efectuează înregistrările. Porţiunea de traseu se parcurge în ambele
sensuri.
Apoi viteza este coborâtă cu
10-20 km/h şi măsurătorile se repetă, până la limita de viteză minimă a
etajului respectiv. După prelucrarea datelor rezultă o familie de curbe care
arată consumul de carburant în funcţie de viteză, având ca parametru etajul
cutiei de viteze. Din acest grafic se extrag valorile de control pentru priza
directă la vitezele de rulaj indicate de constructori; compararea lor cu
limitele prevăzute în cartea tehnică conduce la concluziile corespunzătoare
privind starea automobilului.
O astfel de apreciere a
consumului nu este însă suficient de semnificativă pentru exploatarea reală a vehiculelor, în
care regimurile tranzitorii, cărora le este specifică variaţia largă a turaţiei
motorului, deşi au un caracter temporar, intervin foarte frecvent. De aceea,
pot apare situaţii când un automobil care are în exploatare un consum mic
datorită înaltelor calităţi economice în regimurile de accelerare şi
decelerare, după graficul de drum întocmit aşa cum s-a descris, va fi apreciat
ca având consum ridicat sau invers. Astfel de situaţii se produc când
îmbogăţitorul şi pompa de benzină sunt reglate corect, dar sistemul principal şi
cel de mers încet prezintă mici defecţiuni.
Numele meu este Ovidiu, iar din când în când mai scriu câte
un articol din domeniul auto pentru bloggeri şi pentru cei pasionaţi de
automobile. Pentru moment, mă ocup de un site de legislaţie rutieră, creat
special cu scopul de a ajuta elevii şcolilor de şoferi pentru a se pregăti de
examenul de teorie DRPCIV.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu