1. Frank Abagnale [Nascut: 1948]
Frank Abagnale
Frank Abagnale este un fost falsificator de cecuri si impostor care in 5 ani – in anii 1960 a facut trafic de cecuri false in valoare de 2,5 milioane $ in 26 de tari. Recentul blockbuster „Prinde-ma daca poti" este bazat pe viata lui. Prima sa experienta in falsuri a fost in tinerete cand a folosit cardul Mobil al tatalui sau pentru a cumpara piese pentru masini pe care ulterior le-a vandut benzinariei la un pret mai mic. El nu a realizat ca tatal sau a fost cel care a suportat nota de plata iar atunci cand a fost confruntat cu fapta, mama sa l-a trimis vreme de 4 luni la o scoala de corectie.
Dupa ce s-a mutat la New York, Frank a supravietuit numai de pe urma inselatoriilor sale. Unul dintre cele mai faimoase trucuri ale sale a fost tiparirea propriului sau numar de cont pe foi de depozit false, iar atunci cand clientii bancii depuneau bani, acestia intrau direct in contul lui. La momentul la care banca a realizat ce se intamplase, Frank luase 40,000$ si fugise.
Timp de 2 ani, Abagnale a calatorit in jurul lumii gratuit in postura de pilot Pan Am. S-a folosit de respectul profesional al celorlalte companii aeronautice care ofera tranport gratuit pilotilor companiilor concurente pentru zboruri de ultim minut. Cand aproape a fost prins plecand dintr-un avion, acesta si-a schimbat personajul pozand ca doctor. El a lucrat ca supervizor medical timp de 11 luni fara a fi observat. Alte dati a lucrat ca avocat sau invatator.
In cele din urma a fost prins in Franta si a petrecut 6 luni in puscarie acolo. Apoi a fost extradat in Suedia si incarcerat pentru inca 6 luni. Dupa evadarea reusita in timpul calatoriei spre Statele Unite, a primit 12 ani de inchisoare. A scapat de acolo pozand ca un agent sub acoperire de la Biroul Penitenciarelor. Inca o data a fost prins la New York si trimis la inchisoare. Dupa numai 5 ani de sentinta, Guvernul Federal American i-a redat libertatea pentru ajutorul sau impotriva fraudatorilor si escrocilor.
In prezent conduce „Abagnale si Asociatii", o firma de consultanta antifrauda financiara si este multimilionar.
2. Charles Ponzi [Nascut: 1882; Decedat: 1949]
Charles Ponzi
Ponzi, un imigrant italian in Statele Unite, devine unul dintre cei mai faimosi escroci din istoria americana. In vreme ce nu multa lume cunoaste numele de Ponzi, schema Ponzi este extrem de cunoscuta si continua si in ziua de azi in mecanisme de facut bani repede pe internet. Prima aprte a vietii lui nu este bine cunoscuta deoarece era predispus sa inventeze povesti despre ea. Este cunoscut ca a petreccut o perioada scurta la Universitatea din Roma, dupa care s-a lasat, a plecat cu vaporul spre Bosoton cu 2,5$ in buzunar.
Primii ani in Statele Unite au fost dificili. A inceput sa lucreze la un restaurant, dar a fost repede concediat pe motiv ca masluia notele de plata ale clientilor. Urmatorul loc de munca a fost intr-o banca din Canada care deservea imigrantii italiani. Cunostintele sale de matematica l-au ajutat sa se descurce foarte bine acolo. Din nefericire s-a aflat ca proprietarul bancii fura bani din conturile deschise recent pentru a plati dobanzi si investitii proaste. Proprietarul bancii a fugit in cele din urma in Mexic si Ponzi a ramas fara serviciu. Dupa ce a scris un cec fals si a petrecut un numar de ani in puscarie, Ponzi era determinat sa ajunga bogat cu orice pret.
Dupa ce s-a obisnuit cu viata in libertate, a descoperit cupoane postale de retur printr-o scrisoare primita de el din afara tarii. A realizat ca putea cumpara copoane straine la un pret minuscul (datorita preturilor fixate dupa razboi) si apoi sa le vandat in USA cu un profit de 400%. Aceasta era o forma de arbitraj si era legala. Ponzi a inceput sa se imprumute de bani de la prieteni si cunostinte, promitandu-le un profit intre 50-100% in 90 de zile. Si-a infiintat propria firma „The Security xchange Company" pentru a promova aceasta schema.
Vorba despre acesta investitie s-a raspandit repede si in scurt timp Ponzi traia intr-o vila luxoasa. Banii ii veneau cu o viteza fantastica, dar o analiza financiara atenta a aratat ca de fapt el nu facea bani ci ii pierdea rapid. Pentru fiecare dolar luat intra mai adanc in datorii. Si cum banii curgeau in continuu, Ponzi se indrepta rapid spre colaps.
Curand oamenii au devenit suspiciosi si presa a publicat niste articole negative despre el. Inevitabil oamenii au inceput sa-si ceara banii. La scurt timp, agentii federali au facut un raid la biroul lui si i l-au inchis. Nu au fost gasite timbrele si toti cei care au investit cu Ponzi au pierdut fiecare cent. Este posibil ca paguba sa fi fost de 10 milioane de dolari. Ponzi a pledat vinovat la acuzatie de evaziune postala si a fost trimis la puscarie. Dupa o evadare a fost prins si trimis inapoi pentru a-si completa sentinta. In cele din urma a fost deportat inapoi in Italia si a murit in saracie in anul 1949.
3. Joseph Weil [Nascut: 1877; Decedat: 1975]
Joseph Weil
Joseph „Copilul Galben" Weil a fost unul dintre cei mai faimosi escroci ai epocii sale. De-a lungul carierei sale se credea ca ar fi furat peste 8 milioane de dolari. La primul sau loc de munca ca si colector de taxe, a realizat faptul ca colegii lui colectau datoriile, dar pastrau o parte din bani pentru ei. Weil a pornit o afacere de protectie, oferind sa nu-i reclame in schimbul unui procent din incasarile lor.
De asemenea folosea afaceri cu petrol false, femei, curse aranjate, si o lista interminabile de trucuri pentru a fura de la un public pe zi ce trece mai credul. Isi putea schimba identitatea zilnic pentru a-si atinge scopurile: o zi era Dr. Henri Reuel, un important geolog care a calatorit in toata lumea si spunea tuturor ca este reprezentatul unei mari firme de petrol in timp ce ii lasa fara bani „investind in combustibil". A doua zi era directorul „Elysium Development Company", promitand terenuri inocentilor in timp ce ii jefuia cu onorarii abstracte. Sau era un chimist prin excelenta, care descoperise cum sa copieze bancnote de dolari; promitea sa mareasca averile, multiplica bancnotele si disparea cu banii inainte sa apara politia.
4. Victor Lustig [Nascut: 1890; Decedat: 1947]
Victor Lustig a fost cunoscut ca „omul care a vandut turnul Eiffel". El s-a nascut in Bohemia dar mai tarziu s-a mutat la Paris unde a putut sa escrocheze oameni in frecventele sale drumuri dintre Paris si New York. Prima lui escrocherie a fost sa le arate oamenilor un aparat care putea printa bancnote de 100$. El spunea oamenilor ca singura problema era ca nu poate printa decat cate o bancnota la 6 ore. Multi oameni i-au dat o gramada de bani (de obicei peste 30,000$). De fapt, aparatul continea 2 bancnote reale de 100 $ si odata ce se terminau, masina scotea bancnote albe. Pana ce cumparatorii descopereau asta, Lustig disparea cu banii lor.
In 1925, in timp ce Franta isi revenea dupa razboi, intretinerea turnului Eiffel era extrem de costisitoare pentru orasul Paris. Cand Lustig a citit despre asta in ziar, i-a venit o idee minunata. Dupa ce a falsificat acte guvernamentale, a invitat 6 vanzatori de fiare vechi la o intalnire secreta la un hotel. El le-a explicat ca Parisul nu poate sa-si permita sa intretina turnul si ca va fi vandul la fier vechi. Le-a mai spus ca motivul intalnirii lor in secret este acela ca este posibil ca publicul sa fie suparat la auzul vestii ca turnul va fi mutat.
Desi nu pare plauzibil, la momentul in care turnul a fost construit el era menit sa fie temporar si asta s-a intamplat la 18 ani dupa data originala de daramare a turnului. Lustig a luat vanzatorii cu limuzina la un tur al turnului. Unul dintre vanzatori, Andre Poisson era cert ca povestea este reala si i-a dat banii. Cand a realizat ca a fost pacalit, i-a fost prea rusine ca mearga la politie si Lustig a fugit cu banii. O luna mai tarziu, el s-a intors la Paris sa incerce iar escrocheria. De data aceasta a fost raportat la politie, dar Lustig a reusit sa scape.
La un anumit punct Lustig l-a convins pe Al Capone sa investeasca cu el 50,000$. A pus banii intr-un seif si dupa 2 luni s-a intors cu el, spunand ca afacerea a picat. Impresionat de onestitatea lui, Capone i-a dat 5,000$ pentru efortul depus. In 1934, Lustig a fost gasit vinovat de falsuri. El a pledat vinovat si a fost trimis 20 de ani pe Alcatraz. In 1947 a murit de pneomonie intr-o puscarie din Springfield, Missouri.
5. George Parker [Nascut: 1870; Decedat: 1936]
Parker a fost unul dintre cei mai curajosi escroci din istoria americana. El a facut bani vanzand obiective turistice din New York turistilor. Obiectul sau preferat de vandut era podul Brooklyn, pe care l-a comercializat de 2 ori pe saptamana timp de multi ani. Isi convingea clientii ca pot face o avere controland caile de acces din oras. De multe ori politia a trebuit sa ridice de pe pod cumparatori naivi care incercau sa puna bariere si taxe.
Alte obiective vandute au fost Madison Square Garden (cea originala), Muzeul Metropolitan de Arta, Mormantul lui Grant si Statuia Libertatii. George avea multe metode de a face vanzarile. Cand vindea mormantul lui Grant, poza ca nepotul generalului. Avea chiar un birou fals unde facea „tranzactiile". Avea un numar impresionant de documente care dovedeau ca el este detinatorul legal al fiecarei proprietati pe care o vindea.
Parker a fost acuzat de 3 ori de frauda. Dupa cea de-a treia acuzare, pe 17 decembrie 1928, a primit o sentinta pe viata la puscaria Sing Sing. Si-a petrecut ultimii 8 ani din viata in spatele gratiilor. Era popular printre gardienii si prizonierii care ascultau cu placere aventurile sale. George este amintit ca unul dintre cei mai de succces escroci din istoria Statelor Unite, la fel ca si unul dintre cei mai talentati farsori ai istoriei. Afacerile lui au trecut in cultura populara, dand nastere la expresii ca „ si daca tu crezi asta, am un pod pe care vreau sa ti-l vand", un mod uzual de a spune ca cineva e credul.
6. Soapy Smith [Nascut: 1860; Decedat: 1898]
Soapy Smith (nascut Jefferson Randolph Smith) a fost un escroc american si gangster care a avut un rol important in crima organizata din Denver, Colorado, Creede si Skagway, Alaska din 1879 in 1898. El este, probabil, cel mai faimos barbugiu „sigur" din batranul vest. Candva intre sfarsitul anilor 1870 si inceputul anilor 1880, Smith a inceput sa pacaleasca o gramada de oameni cu o „afacere" pe care ziarele din Denver au numit-o Smecheria vinderii sapunului la pachete promotionale.
Jefferson isi deschidea valiza (spijinita pe un trepied) intr-un colt de strada aglomerat. Razuia batoane de sapun obisnuitpe si descria minunile acestora. In timp ce vorbea multimii crescande de oameni, el isi scotea portofelul si infasura bancnote de la 1 la 100 de dolari in jurul anumitor batoane. Apoi termina fiecare baton infasurandu-l in hartie simpla pentru a ascunde banii. El a amestecat batoane care contineau bani cu altele care nu contineau. Apoi le vindea multimii pentru un dolar bucata.
Un personaj plantat in multime cumpara un baton, il deschidea, apoi proclama ca ar fi castigat niste bani, aratandu-i tuturor. Aceasta reprezentatie avea efectul dorit de a porni vanzarea batoanelor. Cel mai des, victimele cumparau mai multe batoane inainte ca vanzarea sa fie terminata. In mijlocul vanzarilor, Smith anunta ca bancnota de 100 de dolari era inca in gramada, necumparata. Apoi vindea batoanele ramase prin licitatie celor care ofereau mai mult.
Prin arta manipularii si a mainii iuti, batoanele de sapun infasurate in bancnote erau ascunse si inlocuite cu batoane fara bani. Era aranjat ca singurii bani „castigati" ajungeau numai la membrii a ceea ce a ajuns sa se numeasca „Banda Sapun". Soapy a fost in cele din urma impuscat de un grup de oameni pe care i-a pacalit intr-un joc de carti.
7. Eduardo de Valfierno
Eduardo de Valfierno, care se autointitulase „Marchizul", a fost un escroc argentinian care se presupune ca a pus la cale furtul Mona Lisei. Valfierno a platit mai multi oameni sa fure capodopera de la Luvru, printre care si angajatul muzeului Vicenzo Peruggia. La 21 august 1911 Peruggia a ascuns Mona Lisa sub haina sa si a iesit pe usa muzeului.
Inainte de jaf, Valfierno l-a angajat pe restauratorul de arta si falsificatorul francez Yves Chaudron sa-i faca 6 copii ale Mona Lisei. Falsurile au fost livrate in diferite parti ale lumii, pregatindu-le pentru cei pe care-i avea pregatiti sa le cumpere. Valfierno stia ca odata ce Mona Lisa era furata ar fi fost mai greu sa treaca copiile peste granita. Dupa jaf, copiile au fost livrate cumparatorilor, fiecare crezand ca aveau originalul care fusese furat. Deoarece Valfierno vroia doar sa vanda copiile, avea nevoie ca originalul sa dispara si nu l-a mai contactat niciodata pe Peruggia dupa jaf. In cele din urma, Peruggia a fost prins incercand sa vanda tabloul iar acesta a fost returnat la muzeu in 1913.
8. James Hogue [Nascut: 1959]
Hogue este un impostor american cunoscut pentru ca a intrat la Universitatea Princeton pozand ca un orfan autodidact. In 1986, Hogue s-a inscris la liceul Palo Alto sub numele de Jay Mitchell Huntsman, un orfan la 16 ani din Nevada. A folosit identitatea unui orfan decedat. Un reporter local suspicios la demascat. In 1988 Hogue s-a inscris la Universitatea Princeton folosind aliasul Alexi Indris Santana, un orfan autodidact din Utah. Si-a amanat admiterea deoarece fusese condamnat pentru furtul de cadre de bicicleta in Utah. Hogue a scris in cererea de inscriere ca ar fi crescut sub cerul liber langa Marele Canion, pastorind oi si citind carti scrise de filozofi. El si-a incalcat eliberarea conditionata pentru a intra la ore. Pentru urmatorii 2 ani a trait ca Santana si ca membru al echipei de atletism. A fost totodata admis intr-un club de elita.
In 1991, adevarata identitate a lui Hogue a fost scoasa la iveala cand Renee Pacheco, un student care facuse liceul Palo Alto, l-a recunoscut. A fost arestat pentru fraudarea universitatii cu 30,000 $ pentru ajutor financiar si a primit o sentinta de 3 ani in puscarie cu 5 ani eliberare conditionata si 100 de ore de munca in folosul comunitatii.
Pe 16 mai 1993, Hogue a ajuns pe prima pagina din nou prin asocierea sa cu Universitatea Harvard. Mintind iar in legatura cu identitatea sa, el a putut sa se angajeze ca ofiter de securitate intr-unul dintre muzeele campusului Harvard. Dupa cateva luni de munca, oficialii muzeului au observat ca unele pietre pretioase expuse fusesera inlocuite cu falsuri ieftine. Politia din Somerville l-a retinut pe Hogue la domiciliul sau si l-a acuzat de furt calificat in valoare de 50,000$.
Pe 12 martie 2007, Hogue a pledat vinovat la o singura acuzatie de furt in valoare de peste 15,000$ in schimbul unui sentinte nu mai mare de 10 ani si acordul procurorilor de a nu-l acuza de alte furturi.
9. Robert Hendy-Freegard [Nascut: 1971]
Robert Hendy-Freegard este un barman englez, vanzator de masini, escroc si impostor care s-a dat drept agent MI-5 si a pacalit cateva persoane sa se ascunda de frica asasinilor IRA. Isi intalnea victimele la ocazii sociale sau ca si clienti in pub-ul sau in reprezentanta auto unde lucra. Isi dezvaluia „rolul" de agent sub acoperire MI-5, ramura speciala a Scotland Yard-ului care lupta impotriva IRA. Ii atragea de partea sa, le cerea bani si ii facea sa actioneze cum isi dorea. Le cerea sa intrerupa contactul cu prietenii si familia prin „teste de loialitate" si sa traisca singuri in conditii precare. A sedus 5 femei, spunand ca vrea sa se casatoreasca cu ele. Initial cateva dintre victime au refuzat sa coopereze cu politia deoarece acesta ii avertizase ca politistii pot fi agenti dubli sau agenti MI-5 care efectuau alte „teste de fidelitate".
Hendy-Freegard a mai sedus si o asistenta personala casatorita recent care avea grija de copiii lui. El i-a spus ca era agent MI-5 si a fortat-o sa rupa contactul cu familia si prietenii pentru a nu fi omorata de IRA. I-a facut fotografii goala si a amenintat-o ca le da sotului ei daca nu coopereaza. Ea a trebuit sa-si schimbe numele si sa spuna ofiterului care-i facea actele ca fusese abuzata in copilarie. Teste ei de loialitate includeau sa doarma in aeroportul Heathrow sau pe banci in parc pentru mai multe zile sau sa se prefaca a fi „martor al lui Iehova" pentru ca sefii lui sa-l lase s-o ia de nevasta.
In 2002, Scotland Yard si FBI au organizat o urmarire. In primul rand, FBI-ul a montat microfoane in telefonul parintilor psihologului american. Mama ei i-a spus lui Hendy-Freegard ca ii va da 10,000$ dar numai in persoana. Hendy-Freegard s-a intalnit cu ea la aeroportul Heathrow unde politia l-a prins. El a negat acuzatiile si a spus ca erau parte dintr-o conspiratie impotriva lui, poveste pe care a continuat-o si in timpul procesului. Pe 23 iunie 2005, dupa 8 luni de proces, curtea Blackfriars Crown i-a dat lui Robert Hendy-Freegard 2 capete de acuzare de rapire, 10 capete de furt si 8 de inselatorie. Pe 6 septembrie 2005 i-a fost data sentinta de puscarie pe viata. Politia se indoieste ca au fost descoperite toate victimele. Pe 25 aprilie 2007, BBC a avut un reportaj in care spuneau ca Robert Hendy-Freegard a facut apel la sentintele de rapire si a castigat. Asta inseamna ca sentinta sa pe viata a fost revocata, dar o sa serveasca totusi 9 ani pentru celelalte acuzatii. Ar putea sa fie liber pana la sfarsitul anului 2007.
10. Bernard Cornfeld [Nascut: 1927; Decedat: 1995]
Bernard Cornfeld a fost un om de afaceri foarte cunoscut si un finantist international care vindea investitii in fonduri mutuale americane. El s-a nascut in Turcia. Cand s-a mutat in Statele Unite, a lucrat ca agent social, devenind vanzator de fonduri mutuale in anii 1950. Desi era balbait, avea un dar pentru vanzari, iar cand tatal unui coleg de-al sau a murit, cei doi au folosit cei 3000$ de la asigurari sa cumpere si sa conduca un stand de ghicit varsta si greutatea la balciul din insula Coney.
In anii 1960, Cornfeld si-a format propria companie de vanzari de fonduri mutuale, Investors Overseas Services (IOS) pe care a inregistrat-o in afara Statelor Unite cu fonduri in Canada si birourile centrale la Geneva, Elvetia. Desi birourile centrale erau oficial la Geneva, birourile principale ale IOS erau in Ferney-Voltaire, Franta, la o distanta mica intre granita cu Elvetia si Geneva- aceasta a fost o modalitate simpla pentru a evita problemele cu permisele de munca pentru prea multi angajati. In urmatorii 10 ani, IOS a strans peste 2,5 miliarde $, aducandu-i lui Cornfeld o avere de peste 100 milioane $. El a devenit cunoscut pentru petrecerile extravagante. Din punct de vedere social era generos si jovial.
Un grup de 300 de angajati IOS s-au plans autoritatilor elvetiene ca Cornfeld si colaboratorii lui ar fi sustras o parte din banii cuveniti lor de-a lungul anului 1969. Ulterior acesta a fost acuzat de frauda in 1973 de catre autoritatile elvetiene. Cand Cornfeld a vizitat Geneva, autoritatile elvetiene l-au arestat. A stat 11 luni intr-o inchisoare elvetiana inainte de a fi eliberat pe cautiune pentru 600000 $. S-a intors in Beverly Hills, traind mai retras decat in anii precedenti. A dezvoltat o obsesie pentru mancarea sanatoasa si vitamine, a renuntat la carnea rosie si bea foarte rar alcool. A suferit un atac cerebral si a murit in urma unui anevrism pe 27 februarie 1995 la Londra, Anglia.
roportal.ro
