Rochia de mireasa a fost intotdeauna un
imbracamintea traditionala care a marcat tranzitia de la statutul de domnisoara la cea de doamna, cu scopul intemeierii unei familii. Acest obicei a evoluat de-a lungul secolelor. In Imperiul Roman, mireasa purta deja o rochie alba, impodobita cu un val si o coroana de flori de portocal ca sa ii poarte noroc. La vremea aceea, religia catolica a preluat si a continuat traditia rochiei albe ca simbol al puritatii si a virginitatii.
In Franta, abia in secolul al XIX-lea s-a regasit aceasta traditie. Intr-adevar, odinioara femeile purtau rochii colorate cand se maritau, din mai multe motive. In primul rand, din motive financiare: in mediile mai modeste, in familiile de muncitori si tarani, mireasa isi alegea o rochie in conformitate cu capacitatile sale, iar culoarea astfel incat sa o poata purta si cu alte ocazii mai mult sau mai putin speciale. Se acorda prioritate trusoului, care de multe ori era cea mai mare parte din zestrea miresei, iar rochia pe care o purta in ziua ceremoniei era, in cele mai multe cazuri, identica cu cea imbracata in mod normal la alte sarbatori, decorata pentru ocazie cu cateva bijuterii de familie, care ii dadeau o nota de prospetime cand era folosita mai tarziu.
Viitoarele mirese din secolul al XVI-lea si al XVII-lea purtau rochii in nuante care variau de la albastru la maro, galben si chiar negru, simbolizans feritilitatea sau maturitatea. Miresele imbracate in alb erau cele modeste si prin aceasta culoare isi aratau public saracia lor.
In casele familiilor mai influente, alegerea rochiei era o problema majora, deoarece trebuia cu orice pret sa epateze si sa-si afiseze bogatia si rangul lor in societate. Inca din Evul Mediu, stim de la cronicari, ca la burghezi si nobili, rochia de mireasa era de importanta capitala pentru onoarea si reputatia familiei intr-atat incat putea insemna chiar ruinarea numelui.
Din Evul Mediu si pana la Renastere, materialele folosite pentru croirea acestor vesminte erau tesaturi de epoca, impodobite cu pasmanturi de aur sau argint sau cu blana, in functie de moda momentului. Maria Stuart a fost cea care a deschis drumul rochiei albe atunci cand s-a casatorit cu viitorul Francisc al II-lea, albul fiind culoarea ducilor de Guise din care provenea ea.
In Franta, abia in anii 1830 a prins radacini aceasta traditie care continua si astazi.
Casatoria Reginei Victoria a Marii Britanii a avut o mare influenta in lumea modei atunci cand aceasta a intrerupt traditiile hotarand sa poarte o rochie alba pentru a simboliza puritatea si virginitatea. Si-a ales o rochie simpla de satin alb, impodobita cu dantela si cu un voal, iar pe cap a purtat o coronita din flori de portocal. Puternica dragoste pe care i-o purta sotului ei adauga rochiei un sentiment romantic si feminin, ceea e a facut din imbracamintea ei o moda de copiat.
Rochie de mireasa de epoca
Inconstienta de moda pe care a lansat-o, regina a mers chiar mai departe comandand pentru nunta fiicei sale un tort cu mai multe etaje, complet acoperit cu glazura de zahar alb. In plus, tot ea este cea care a ales pentru aceasta nunta faimosul Mars Nuptial al lui Mendelssohn, care urma sa o insoteasca pe fiica sa, imbracata tot in rochie alba, pe drumul ei catre altar. E inutil sa mai spunem ce impresie a facut la acel moment, incat chiar si azi, tinerele mirese ii urmeaza exemplul.
Acest stil romantic victorian a disparul in timp, in cursul secolelor al XIX-lea si al XX-lea, fie din cauza capriciilor modei care evolueaza in continuu (model grecesc, imperial, al anilor 20 sau 60, etc), fie ca urmare a situatiei economice dificile din cel de-al doilea razboi mondial (cum ar fi lipsa materialelor), iar miresele s-au vazut nevoite sa aleaga un stil mai modern: rochia de mireasa se va scurta pana la genunchi, dar acest model va fi doar temporar. Se va reveni la rochia lunga atunci cand Christian Dior a creat in 1947, noul look.
Rochie de mireasa din anii 50
Fenomenul rochiilor foarte scurte sau a modelelor nonconformiste (inclusiv pantaloni) de dupa eliberarea femeilor, ramane totusi necorespunzator pentru ceremonia de nunta si va fi drastic redus de influenta enorma pe care a avut-o nunta Printesei Diana cu Printul de Wales. Desigur, o rochie cu o trena de 7.5 metri este oarecum exagerata, dar momentul magic in care mireasa a intrat in catedrala a fost visul a milioane de mirese. Acest stil atrage inca multe femei care doresc sa faca din aceasta zi una unica si magica pe care nu o vor uita niciodata.
Printesa Diana mireasa
O alta traditie care provine, de asemenea, din perioada victoriana este aceea conform careia mireasa trebuie sa poarte in ziua ceremoniei "Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru ", pentru a-si atrage toti sortii de partea ei pe tot parcursul vietii ei de femeie casatorita.
"Ceva vechi" simbolizeaza schimbarea statutului de la necasatorita la sotie, si in general, acest lucru este o bijuterie de familie transmisa de la o generatie la alta.
"Ceva nou" pentru a aduce noroc si succes miresei in zorii noii sale vieti, si reprezinta in mare parte rochia cumparata de parintii ei.
"Ceva imprumutat" de obicei, de la o prietena sau de la o alta mambra a familiei care are o casnicie fericita si, prin urmare, ii va aduce noroc si miresei.
"Ceva albastru": acest obicei dateaza de la credintele stravechi ale civilizatiei romane, pentru care culoarea albastra era simbolul pagan al dragostei, modestiei si fidelitatii. In zilele noastre, tanara mireasa va alege, de exemplu, sa poarte o jartiera albastra.
Deci, daca mireasa poarta fiecare dintre aceste elemente in ziua nuntii ei si casnicia va fi plina de fericire.
roportal.ro
