,,Un om in toata firea a venit la tatăl lui și i-a spus:
- Tată, nu o mai suport pe soția mea! Aș vrea să o omor, dar mi-e frică să nu mă prindă. Ai putea să mă ajuți?
Tatăl i-a răspuns:
- Sigur că te ajut. Numai că nimeni nu trebuie să suspecteze că tu ești cel care a omorât-o.
Vă trebui sa ai grijă de ea, să fii politicos, să ai răbdare, să-i mulțumești mereu, să o iubești, să nu fii egoist și să o asculți.
Vezi otrava asta? În fiecare zi să îi pui câte o picătură în mâncare și așa va muri încet-încet ...
Fiul a respectat cu sfințenie cele spuse de tatăl lui: vorbea frumos cu soția, avea grijă de ea, era galant și îi dădea mai mare importanță decât până atunci.
Dăruia și primea mai multă iubire decât până atunci. Relația lui cu soția devenea tot mai bună, ca in primele zile cand s-au cunoscut, ca atunci când erau tineri și s-au hotărât să își unească viețile în căsătorie.
După câteva săptămâni, fiul s-a întors la tatăl și i-a spus:
- Nu mai vreau să moară soția mea. Am conștientizat că o iubesc. Și acum ce mă fac? Cum pot să opresc otravă aceasta care o omoară lent de atâtea zile?
Tatăl i-a răspuns:
- Mă bucur fiule. Despre otravă nu îți face probleme, nu va muri: ceea ce ți-am dat era numai zeamă de orez.
Otrava era înăuntrul tău!"
