Tac rozele pe când trandafirii măreți
Îşi varsă lieduri roşii în straturi,
Îşi zbuciumă mândri coroana de foc
Pe cerul de alabastru;
Tac lacrimile, tac, doar nu sunt furtuni,
Vuieşte lumina în bernă,
Cad mute în crude dumicături;
Aperto!
Durerea-i sonoră?
De ce taci, dragoste cu ecouri de lut ? Desprinde-ti din ceară aripa, Nu fi lacomă, lasă-ți coapsa -atârnă pământ- Şi zboară, şi-n zbor arde clipa, Cântă dragoste, cântă cu fluier de soc, Despică văzduhul în două Şi uită, dragoste , că ieri ai tăcut, De azi doar tu fii sonoră!
Alina Neagoe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu