Aperto

Tac rozele pe când trandafirii măreți Îşi varsă lieduri roşii în straturi, Îşi zbuciumă mândri coroana de foc Pe cerul de alabastru; Tac lacrimile, tac, doar nu sunt furtuni, Vuieşte lumina în bernă, Cad mute în crude dumicături; Aperto! Durerea-i sonoră?


Tac gurile roşii cu vorbe de vânt, Işi leapădă dulce otrava, În tăcere încape un singur cuvânt, În tăcere îşi mituiesc slava; Îşi zbuciumă ochii căpruiul consort Pe albul întins până-n noapte, Înțeapă tăcerea anotimpul bigot Aperto! Câtă viață e-n moarte...




De ce taci, dragoste cu ecouri de lut ? Desprinde-ti din ceară aripa, Nu fi lacomă, lasă-ți coapsa -atârnă pământ- Şi zboară, şi-n zbor arde clipa, Cântă dragoste, cântă cu fluier de soc, Despică văzduhul în două Şi uită, dragoste , că ieri ai tăcut, De azi doar tu fii sonoră!

Alina Neagoe

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu