La un magazin!

La un magazin, a venit o femeie, purtând haine care îi arătau prea mult corpul. Proprietarul magazinului a privit-o bine, i-a cerut să se așeze, a privit-o drept în ochi și a spus ceva ce nu va uita niciodată în viața ei.

„Doamnă, tot ceea ce Dumnezeu a făcut valoros în această lume este acoperit și greu de văzut, de găsit, de obținut.

De exemplu:

1. Unde poți găsi diamante?

• În fundul pământului, acoperite și protejate.

2. Unde se găsesc perlele?

• La fundul oceanului, acoperite și protejate într-o coajă frumoasă.

3. Unde poți găsi aur?

• Sub pământ, acoperit cu straturi de piatră și pentru a ajunge acolo trebuie să muncești din greu și să sapi adânc.

Acestea fiind spuse, s-a uitat înapoi la ea și i-a spus: „Corpul tău este sacru și unic”. Ești mult mai prețioasă decât aurul, diamantele și perlele, de aceea trebuie să fii și tu acoperită.

El a adăugat: "Dacă vă păstrați mineralele prețioase precum aurul, diamantele și perlele acoperite adânc, o organizație minieră de renume, cu echipamentele necesare, va lucra ani la o explorare extinsă. Mai întâi, vă vor contacta guvernul (familia), vor semna contracte (căsătorie ) și vor extrage tot ce dețineți valoros o viață întreagă (viața după căsătorie).

Dar dacă vă lăsați mineralele să se întindă pe suprafața pământului, veți atrage întotdeauna un număr mare de mineri ilegali, să vină, să exploreze și să ia ilegal aceste bogății.

FEMEIE EȘTI VALOROASĂ , NU UITA!!!

Mirajul diamantului romanesc

Se spune că pe când Dumnezeu împărţea bogăţiile Pământului, i s-ar fi rupt sacul deasupra României. Este cea mai simplă explicaţie pentru inventarul geologic variat şi resursele minerale valoroase, inclusiv de metale preţioase.
Geologii au însă altă poveste. Ei ştiu că bogăţiile subsolului nu se găsesc în devălmăşie, ci sunt distribuite după mecanisme geologice  pe care cercetătorii şi prospectorii le cunosc foarte bine. Mai întâi, în magma primordială s-au sortat elementele după densitate şi alte proprietăţi fizico-chimice. Americanul Frank Clarke, profesor la Harvard, a calculat pe la 1900 răspândirea şi distribuţia elementelor în scoarţa terestră şi a constat că există numeroase anomalii: unele elemente, deşi se află în procente mai modeste, se concentrează în zăcăminte bogate, ceeace ce le face uşor de extras şi deci ieftine. Altele, invers, nu sunt rare în scoarţă, dar sunt diluate  prin roci, astfel extracţia lor e costitistoare. Aurul, de exemplu, este în această categorie. (Clarke este considerat fondatorul Geochimiei, o disciplină importantă pentru geologia zăcămintelor). Deplasarea plăcilor tectonice, fenomenele vulcanice, orogeneza (formarea munţilor), eroziunea şi sedimentarea, au redistribuit elementele, le-au amestecat, le-au orânduit în masivele de roci.

Mină de diamante în Rusia. Foto Serguei Fomine/Global Look/Corbis

Ca urmare a acestor procese, România are aur şi argint, are uraniu, dar şi cupru, plumb şi zinc, are petrol şi gaze... Dar diamante nu.
Pentru a se forma, diamantele au nevoie de presiuni şi temperaturi ridicate, mii de atmosfere, peste 1.000 de grade Celsius – condiţii care se realizează la mari adâncimi. Acolo, în lipsa oxigenului, atomii de carbon sunt comprimaţi unul într-altul, constituind astfel reţeaua cristalină compactă, de cub centrat, a diamantului. De aceea diamantele s-au format  în foarte puţine locuri pe glob, mai ales în  zonele de scut, unde scoarţa continentală este groasă, cum se întâmplă în scutul african şi scutul siberian. Când acolo s-au produs explozii vulcanice la mari adâncimi, forţa erupţiilor nu s-a refulat la suprafaţă, ci s-a descărcat în adâncime, formând diatreme, adică structuri cilindrice sau tronconice verticale, de mii de metri înălţime, umplute cu roci zdrobite. Printre sfărâmături, ici colo granule de diamant, cam 1 gram de diamante (5 carate) la peste 1.000 de tone de rocă. În alte locuri diamantele astfel formate au fost eliberate din roca-mamă prin eroziune, transportate de ape şi resedimentate.
În România nu au fost condiţii pentru formarea diamantelor sau pentru acumularea lor în sedimente. Acest fapt nu i-a descurajat însă pe Nicolae Ceauşescu şi pe Elena. Cam prin 1972 ei au fost cuprinşi de febra diamantelor. Au încercat mai întâi să dezvolte relaţia cu Republica Centrafricană, condusă pe atunci de dictatorul canibal Bokassa. Acesta a agreat relaţiile economice cu România în ce priveşte exploatarea zăcămintelor de cupru, dar nu s-a lăsat înduplecat când a venit vorba de diamante.

Atunci a fost pus la treabă departamentul de spionaj economic al securităţii, condus de generalul Pacepa. Acesta a procurat  echipamentele şi tehnologiile necesare realizării diamantelor artificiale. Pe baza lor s-a dezvoltat la Timişoara, în mare secret, o fabrică capabilă să producă diamante industriale şi alte minerale cu duritate mare. Există informaţii că ar fi fost o instalaţie performantă şi foarte rentabilă.
Dar nu numai securiştii ci şi geologii români au fost puşi la treabă. Pe baza unor indicii neserioase, s-a avansat ipoteza existenţei diamantelor în Carpaţi sau în nisipurile din Delta Dunării. Întradvăr, în munţii ce mărginesc Valea Lotrului, mai ales în Munţii Căpăţânii, se găsesc ecologite, roci formate la presiuni şi temperaturi ridicate, aidoma celor în care se găsesc uneori şi diamante. Dacă spargi un fragment de ecologit (lucru nu prea uşor, căci e o rocă extrem de compactă şi dură) poţi zări în masa de piroxeni, asemenea unor stafide în cozonac, boabele unui mineral de un roşu sângeriu, foarte frumos. Este piropul, un granat. Piropul poate fi un indicator al prezenţei diamantului. Geologii ruşi care au descoperit în 1957, în împrejurări dramatice, zăcămintele de diamant din Iakuţia, au găsit mai întâi pirop.
Din păcate piropul din Carpaţi a rezultat prin alte procese geologice şi nu este însoţit şi de diamant. Deşi cercetătorii demonstraseră convingător acest lucru, pentru a urma indicaţiile de partid în Delta Dunării s-au construit până la urmă instalaţii de spălare şi îmbogăţire a mineralelor grele din acumulările de nisip. Cheltuială inutilă şi mediu distrus. Bineînţeles că niciun grăunte de diamant nu a ieşit la iveală.
După revoluţie peste acele instalţii s-a instalat paragina. Mulţi geologi s-au reprofilat. Iar fabrica de diamante sintetice de la Timişoara a fost tăiată la fier vechi.
Şi se spune că văzând  Dumnezeu că prin spărtura sacului au curs prea multe bogăţii deasupra României, s-a gândit ca în compensaţie să le dea  românilor ceva mai puţină minte.

natgeo.ro

Craterul de impact Popigai din Rusia contine trilioane de carate de diamante

Sa te loveasca un meteorit de mari dimensiuni nu e ceva de dorit in anul 2012, chiar daca sunt multe avantaje. Impactul este devastator si poate duce chiar la disparitia speciei umane. Insa daca ai norocul sa fii o tara lovita in trecut de un astfel de "proiectil" venit din haurile cosmosului, astazi o duci bine.

Rusia a anuntat ca meteoritul care a lovit Siberia cu 35 milioane de ani in urma a lasat in urma "trilioane" de carate de diamante (asta inseamna sute de mii de tone). 

 

Se pare ca rusii stiu de comoara de acum 40 de ani, insa pana acum au tinut secreta informatia. 

 

Craterul de impact Popigai din Rusia, sub care sa gasesc diamantele, este al saselea ca marime din lume, cu un diametru de aprope 100 de kilometri. Se estimeaza ca acesta a fost produs de impactul unui meteorit cu diametrul de 4,8 - 8 kilometri. 

 

Si de parca nu ar fi ceva extraordinar sa ai o rezerva atat de mare de diamante, mai este un aspect care ii bucura pe rusi. Diamantele formate la impactul puternic sunt de doua ori mai dure decat celelalte diamante si au o greutate de doua ori mai mare. Nu faci bijuterii din diamantele "de impact", insa acestea se folosesc in industrie, la taiere, finisare si productia de semiconductori. 

 

Potrivit oficialilor rusi, cantitatea de diamante de sub craterul Popigai este suficienta pentru a acoperi cererea mondiala pentru 3.000 de ani de acum incolo.

manager.ro