Se afișează postările cu eticheta tratament. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tratament. Afișați toate postările

Metode pentru tratarea durerilor de spate

Durerile de spate sunt o problemă foarte frecvent la toată lumea în zilele noastre, în special atunci când apar la cei ce au peste 50 de ani. Aici sunt câteva sfaturi valoroase pentru a trata durerile de spate natural, fără a vizita medicul . Speram, ca aceste sfaturi sa va fie de ajutor.

1. Recomandam scurte plimbari în dimineața și seara.

2. Evitati suprafațele tari cat mai mult posibil in momentele in care dormiti.

3. Evitati mersul cu bicicleta, care poate afecta spatele.

4. Evitati sedințele în același loc pentru perioade mai lungi.

5. Evitati transportul materialelor grele pentru ca pot dauna musculaturii spatelui.




6. Verifica tensiunea arterială.

7. Luati vitamine și calciu regulat deoarece, în cazul femeilor în vârstă lipsa de calciu apare.

8. Evitati să sală de gimnastică atunci când ai o problemă cu spatele pentru că pot face starea chiar mai rea.

9. Luati repaus suficient, pentru că este foarte necesar sa scapati de astfel de probleme.

10. Caldura sau tratament cu gheață este folositor pentru a scăpa de inflamație în cazul în care se produce.

Tratament Alcoolism – Remedii naturiste





Vinul de mentă m-a ajutat să scap de dependenţa de alcool, care mă chinuia de caţiva ani şi pentru care am urmat un tratament special şi la o clinică de psihiatrie.
Alcoolismul l-am vindecat urmand un regim alimentar strict, fără carne, cu multe ceaiuri, legume şi fructe plus multe plimbări în aer liber. Cum, din cauza abstinenţei, devenisem irascibil, o vecină mai în varstă mi-a spus, mai în glumă, mai în serios, că in popor se spune „cui pe cui se scoate” şi m-a învăţat cum să prepar un vin de mentă, ca să mă mai calmeze.
Acest preparat este, mi-am dat seama din propria experienţă, un excelent calmant şi, dacă sunteţi nervos, irascibil sau neliniştit, este o soluţie excelentă pentru a scăpa de asemenea probleme.
Vă scriu în continuare cum l-am obţinut:
- am pus la infuzat 25 g frunze uscate de mentă în 500ml apă clocotită, pentru circa un sfert de oră,
- apoi am adăugat 500ml vin alb (neapărat să fie natural, de ţară!) şi 20 g miere de albine.
- Am amestecat bine toate produsele şi am lăsat la macerat 40 de zile, apoi am strecurat printr-un tifon curat.

Din acest macerat am băut zilnic cate un păhărel (50ml), înainte de fiecare masă principală.
Vă recomand cu căldură acest preparat, este singurul vin care cu siguranţă vă va face doar bine!

loan MURGU, Focşani


corpul-uman.com

Gelul cu celule stem si artrita




Medicii incep sa utilizeze un preparat gelatinos obtinut din celule stem pentru a trata pacientii ce sufera de artrita a genunchiului. Celulele stem utilizate sunt extrase din sangele cordonului ombilical donat de mame la nasterea bebelusului lor. Se pare ca acest produs stimuleaza repararea si cresterea unui tesut nou in zona cartilajului lezat.

Este vorba de un mic studiu care a aratat ca o singura aplicare a produsului duce la o imbunatatire de 67% a refacerii cartilajului, iar cercetatorii cred ca aceasta tehnica ar putea deveni alternativa pentru interventia chirurgicala de inlocuire articulara. 2 trialuri clinice sunt deja in desfasurare pentru a evalua corect efectele aplicarii gelului cu celule stem.
Cartilajul functioneaza ca un absorbant al socului in articulatie, iar in plus furnizeaza o suprafata neteda prin intermediul careia oasele pot aluneca usor unele peste altele. Insa odata cu trecerea anilor stratul cartilaginos se poate fisura datorita uzurii, provocand umflarea articulatiei si durere – osteoartrita. Odata lezat, cartilajul nu se poate regenera singur asa cum se intampla in cazul altor tesuturi, deoarece este foarte slab reprezentat in vase de sange si fibre nervoase. Tratamentul actual este constituit din antialgice, fizioterapie si corticosteroizi, pana se ajunge la inlocuirea chirurgicala totala sau partiala a genunchiului. Anual sunt efectuate peste 40.000 de astfel de interventii chirurgicale, insa acum exista speranta ca celulele stem ar putea schimba statisticile.

Celulele stem sunt similare unor tablite nescrise, care se pot transforma intr-o varietate de celule ale organismului. Exista celule stem ce apar in mod natural la nivelul genunchiului si care se pot transforma in celule noi ale cartilajului, insa numarul lor se reduce odata cu varsta si devin din ce in ce mai putin eficiente, asa incat nu pot rezolva singure leziunea. Pentru a inlesni procesul, medicii pot extrage celule stem din genunchi, apoi cresc numarul lor prin inmultire in laborator si le implanteaza inapoi in articulatia genunchiului. Dezavantajul procedurii este dat de faptul ca necesita extractie si reimplantare, si, datorita numarului limitat de celule stem disponibile, poate repara doar leziuni mici.

Tratamentul nou propus este bazat pe celule stem ombilicale, obtinute de la mame ce au donat sangele ombilical la nastere. Aceste celule stem ombilicale sunt mult mai active decat celulele stem adulte, si conform unor studii pe animale se pare ca sunt mai eficiente in producerea de cartilaj.

De obicei sangele ombilical este aruncat dupa nastere, insa unele mame decid sa il recolteze si fie sa il pastreze intr-o banca privata de celule stem pentru uzul viitor al copilului lor, fie decid sa il doneze unei banci publice, pentru a putea fi utilizat de orice alt pacient. Celulele stem sunt izolate din sangele recoltat, apoi sunt cultivate in laborator si incorporate intr-un material asemanator unui gel, pe care chirurgii ortopezi il introduc in zona afectata. Cercetatorii sunt de parere ca aceasta procedura va fi in special potrivita pentru varstnici (care si-au epuizat rezerva proprie de celule stem) si pentru cei cu leziuni extinse de cartilaj.

Dupa un prim studiu pe un numar restrans de pacienti (10 pacienti in Seoul), acum sunt in desfasurare 2 alte studii ce implica 50 de pacienti la Rush University in Chicago, Women’s Hospital in Massachusetts si alte 7 spitale in Korea. Prf. Alan Silman,  Director Medical al Institutului de Cercetare in Artrita, Marea Britanie, spune: “Utilizarea celulelor stem obtinute din surse variate pentru a regenera cartilajul are un potential imens. Discutia este daca sa utilizam propriile celule stem ale individului sau sa beneficiem de celulele embrionare gasite in sangele ombilical. Sunt avantaje si dezavantaje pentru ambele variante. Desi tehnologia este inca la distanta de o utilizare de rutina pe scara larga, aceasta este o arie de cercetare cu rezultate substantiale si ar putea reprezenta o alternativa a inlocuirii chirurgicale a articulatiei in viitor.”

stemsure.ro

Charcot Marie Tooth




Boala Charcot-Marie-Tooth este cea mai frecventa boala neurologica ereditara. Este caracterizata de neuropatii mostenite fara tulburari metabolice. Evolutia pentru diferitele tipuri de boala variaza si depinde de severitatea clinica. In general boala Charcot-Marie-Tooth este lent progresiva cu dizabilitate secundara slabiciunii musculare si deformarilor. Boala nu scurteaza speranta de viata. Pacientii prezinta de obicei istoric familial de boala Charcot-Marie-Tooth. Slabiciunea musculara progresiva in muschii distali ai membrelor, mai ales cele inferioare este primul semn. Pacientul acuza initial mers dificil si clatinare datorita slabiciunii. Caderea si luxatiile gleznei sunt frecvente. Slabiciunea musculaturii profunde a piciorului determina deformare-pes cavus. Slabiciunea miinii determina control slab al degetelor, imposibilitatea scrisului, incapacitatea de a se incheia la nasturi si neindeminarea in manevrarea obiectelor mici. 
Nu exista inca nici un tratament care sa vindece sau incetineasca evolutia naturala a procesului patologic. Pacientii sunt tratati doar simptomatic. Interventia chirurgicala este indicata pentru deformarile severe, scolioza. Este determinata de virsta pacientului. Procedurile chirurgicale cuprind degajarea fasciei plantare, a tendoanelor, osteotomia si stabilizare articulara. Prin pierderea senzatiilor de protectie distal in membre pacientii cu aceasta boala sunt succeptibili la ulceratii si arsuri. 

Boala Charcot Marie Tooth - Patogenie si cauze


Charcot-Marie-Tooth este o boala care reprezinta un grup heterogen de afectiuni distincte genetic cu prezentare clinica similara. Tipul 1 este o tulburare a mielinizarii periferice prin mutatia genei unei proteine mielinice periferice. Aceasta determina o mielina anormala care este instabila si se rupe spontan. Procesul determina demielinizare si incetinirea lenta a velocitatilor de conducere nervoasa. 
Incetinirea conducerii nervoase in nervii motori si senzitivi determina slabiciune si parestezii. Durerea si temperatura nu sunt afectate deoarece sunt conduse prin fibre tip C nemielinizate. Ca raspuns la demielinizare celulele Schwann prolifereaza si formeaza zone concentrice de remielinizare-bulb de ceapa. Ciclurile repetate de remielinizare in strat subtire in jurul axonilor da aspect de bulb de ceapa. 
Boala tip 2 este o afectiune primar neuronala si nu una demielinizanta. Tipul 2 determina neuropatie periferica prin deces axonal direct si degenerare waleriana. Boala tip 3 cunoscuta drept boala Dejerine este caracterizata prin debut infantil si demielinizare severa cu deprinderi motorii intirziate. 

Semne si simptome Pacientii prezinta de obicei istoric familial de boala Charcot-Marie-Tooth, care variaza in functie de ereditate si penetranta. Mutatiile spontane au fost raportate de asemeni. Slabiciunea musculara progresiva in muschii distali ai membrelor, mai ales cele inferioare este primul semn. Debutul intervine in decada a doua de viata. Pacientul acuza initial mers dificil si clatinare datorita slabiciunii. Caderea si luxatiile gleznei sunt frecvente. Parintii pot raporta impleticirea sau lipsa de atletism a copilului. Pe masura ce slabiciunea devine mai severa apare caderea piciorului. Mersul stepat este de asemeni frecvent. Slabiciunea musculaturii profunde a piciorului determina deformare-pes cavus. Simptomele asociate cu anomaliile structurale includ : calusuri, ulcere, celulita sau limfangita. Slabiciunea miinii determina control slab al degetelor, imposibilitatea scrisului, incapacitatea de a se incheia la nasturi si neindeminarea in manevrarea obiectelor mici. Pacientii nu acuza parestezii, deoarece acestia nu au experimentat niciodata senzatii in membru si nu pot sa le recunoasca prezenta. Tipurile musculoscheletice si neuropatice de durere sunt prezente. Crampele musculare sunt acuze frecvente. Unii pacienti acuza impotenta. 

Examen fizic: -slabiciunea musculara determina caracteristicul "picior de barza" sau “in sticla de sampanie” 
-anomaliile soaselor se observa in boala de lunga durata 
-la 25% dintre cazuri pes cavus-piciorul cu arcada plantara inalta 
-deformarile spinale-scolioza toracica apar la 50% dintre pacienti 
-reflexele tendinoase profunde sunt diminuate sau absente 
-senzatia vibratorie si proprioceptia sunt scazute 
-pacientii pot prezenta ataxie senzoriala, semn Romberg pozitiv 
-senzatia de durere si temperatura sunt intacte 
-este prezent un tremor esential la 50% dintre pacienti 
-se descrie surditatea neuronala senzoriala la 5% dintre cazuri 
-nervii periferici mari si palpabili sunt comuni 
-afectarea nervului frenic cu slabiciune diafragmatica este rara 
-afectarea corzilor vocale si surditatea apar in forme rare. 

Durerea nonneuropatica: Pacientii prezinta multiple sindroame dureroase nonneuropatice. Durerea poate fi rezultatul presiunii sau intinderii diferitelor structuri asociate cu oasele, articulatiilr si tendoanele si postura anormala a genunchilor, gleznelor, soldurilor, coloanei. Pacientii acuza calusuri dureroase. Scolioza este frecventa si conduce la durere de spate. Pacientii experimenteaza crampe musculare in picioare si miini care se agraveaza cu oboseala si amelioreaza prin purtarea unor ortoze. 

Boala Charcot-Marie-Tooth tip 1 X-linkata: La barbati simptomele debuteaza tipic in copilarie sau adolescenta. Prezinta caracteristici asimetrice. Femeile sunt frecvent asimptomatice, dar prezinta un debut tardiv al simptomelor. Rar acestea prezinta o boala mai severa datorita inactivarii predominante a cromozomului X. In aceasta forma mai frecvente sunt atrofiile muschilor profunzi ai miinii, paresteziile si pierderea senzoriului. 

Sindromul Dejerine-Sottas: A fost descris initial drept o polineuropatie hipertrofica cu debut in copilarie, pierderea distala a senzoriului cu ataxie, pes cavus si pupile Argyll-Robertson. 

Neuropatia hipomielinizanta congenitala: Pacientii cu aceasta boala prezinta hipotonie neonatala, areflexie, slabiciune distala, viteze de conducere nervoasa lente si artrogripoza si contracturi. 

Boala Charcot-Marie-Tooth tip 2: Pacientii tind sa prezinte simptome tardiv in viata. Prezinta un grad mai mare de atrofie si slabiciune musculara distala in picioare fata de miini. Hipertrofia nervilor este absenta. Boala evolueaza lent.


Citeste si:


Diagnostic

Studii imagistice: 

Electromiografia si studii de conducere nervoasa arata conducerea lenta in forma demielinizanta. Toti nervii testati prezinta aceiasi viteza mica de conducere. In formele neuronale viteza de conducere nervoasa este normala, dar de amplitudine mica senzitiva. Este evidenta cresterea activitatii insetionale si a potentialelor de fibrilatie. Unitatea motorie prezinta modificari neuropate in morfologie. 

Examen histologic: in boala tip 1 nervii periferici contin putine fibre mielinizate, iar cei intramusculari sunt inconjurati de tesut conjunctiv bogat si neurilema hiperplazica. Mielina este atrofica de-a lungul fibrelor. Se descrie hipertrofia concentrica a tecii lamelare. Se observa formarea bulbului de ceapa tipic prin proliferarea concentrica a celulelor Schwann. In tipul 2 se descrie degenerarea axonala, in tipul 3 demielinizare si subtierea tecii de mielina. Nu se descriu infiltrate inflamatorii care sa indice un proces autoimun demielinizant. 

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: alcoolismul, infectia HIV, lepra, neurosifilis, deficit de vitamina B12, boala tiroidiana, diabet, vascultita, amiloidoza, neoplazie oculta, intoxicatie cu metale grele, polineuropatia inflamatorie demielinizanta cronica, ataxia Friedrich.

Tratament

Pacientii sunt tratati doar simptomatic. Nu exista nici un tratament care sa opreasca demielinizarea, sa vindece sau incetineasca evolutia naturala a procesului patologic. Interventia chirurgicala este indicata pentru deformarile severe, scolioza. Este determinat de virsta pacientului. Procedurile chirurgicale cuprind degajarea fasciei plantare, a tendoanelor, osteotomia si stabilizare articulara. 

Terapia medicala: Se administreaza analgezice, antiinflamatorii si antipiretice. Mecanismul acestora de actiune este necunoscut, dar par a inhiba activitatea ciclooxigenazei si sinteza de prostaglandine. 

Terapia fizica si de reabilitare: Se recomanda exercitii speciale de intindere a calciiului zilnice pentru a preveni scurtarea tendonului lui Achille. Se poarta pantofi speciali cu sustinere buna a gleznei. Terapia fizica poate asista ambulatia si evalua ortozele. Unii pacienti pot necesita cirje sau un cadru mergator pentru a-si ameliora stabilitatea, dar mai putin de 5% necesita carucior. 

Terapia chirurgicala: Interventiile chirurgicale sunt stadializate. Prima procedura este de obicei degajarea plantara. Cind calciiul este flexibil tratamentul agresiv, precoce cu degajare de tesuturi moi intirzie necesitatea procedurilor mai extensive reconstructive. Artrodeza tripla serveste ca procedura de salvare pentru pacientii la care alte proceduri nu au avut succes, precum si pentru cei cu deformari fixe netratate. Copii sub 8 ani cu picior suplu raspund la degajarea plantara si transferul de tendon. Copii sub 12 ani cu deformari rigide ale labei piciorului necesita degajare mediala plantara de urgenta. Deformarile coloanei vertebrale pot fi tratate precum scolioza idiopatica. 

Terapii experimentale:
Terapiile cu celule stem si cele de transfer de gene sunt cele mai promitatoare forme de tratament pentru boala Charcot-Marie-Tooth. S-au inregistrat rezultate bune si in terapia cu antiprogesteronice si vitamina C. Vitamina C reduce decesul prematur si demielinizarea. 

Prognostic: Prognosticul pentru diferitele tipuri de boala variaza si depinde de severitatea clinica. In general boala Charcot-Marie-Tooth este lent progresiva cu dizabilitate secundara slabiciunii musculare si deformarilor. Boala nu scurteaza speranta de viata. 
Prin pierderea senzatiilor de protectie distal in toate cele 4 membre pacientii cu aceasta boala sunt succeptibili la ulceratii si arsuri, ulcere care nu se vindeca si in cazuri severe deformari ale picioarelor bilateral. Daca nu sunt purtate adecvat ortozele pentru tratament pot deveni o sursa de trauma si infectie.




Transpiratia, o problema sau o binecuvantare?

Transpiratia, proces biochimic desfasurat la nivelul suprafetei pielii, are cunoscutul efect secundar olfactiv, declansand mirosuri corporale neplacute si reactia celor din jur, deranjati de acest fenomen. De fapt, transpiratia nu miroase, insa lasata pe suprafata pielii, este atacata de bacterii care se hranesc cu ea. Procesul se soldeaza cu eliberarea unor componente chimice care provoaca mirosul caracteristic.

Unele zone ale pielii, cum ar fi subsuoara si regiunea organelor genitale sunt mai afectate de acest fenomen deoarece acolo exista glande care produc proteinele cu care se hranesc bacteriile. Transpiratia din celelalte parti ale corpului consta, in principal, in apa sarata, care nu prea este pe placul microorganismelor si n-o ataca. Picioarele produc mirosul caracteristic deoarece sunt tinute invelite in ciorapi si pantofi, si se incalzesc, se umezesc de transpiratie, permitand multiplicarea populatiei bacteriene si a ciupercilor „specifice".

Simptomele.

Principalul efect al transpiratiei (in afara de senzatia neplacuta de naclaire a pielii) este mirosul neplacut, declansat mai ales in conditii de umiditate si temperaturi ridicate. Mirosul degajat nu este unul unic, ci este specific fiecarei persoane, „reteta" transpiratiei fiind, de fapt, una individuala. Poate fi influentat de dieta. Anumite alimente, cum ar fi curry, usturoiul, condimentele puternice, „fierbinti", contin chimicale care pot fi eliminate prin piele. Mirosul dispare dupa un dus sau o baie, dar reapare urgent daca se imbraca aceleasi haine, deja marcate de transpiratie si secretii bacteriene.

Copiii nu sunt afectati.

Copiii mici nu degaja miros de transpiratie deoarece glandele specializate de la subsuoara si zona genitala nu sunt active inca. La pubertate, glandele care genereaza transpiratia se dezvolta sub influenta hormonala si a proteinelor. Creste productia de uleiuri secretate de piele la subsuoara si zona genitala. Mirosul de transpiratie isi face prezenta, mai ales daca igiena corporala lasa de dorit. Majoritatea oamenilor sunt atat de obisnuiti cu propriul lor miros corporal, incat nu mai sunt constienti de el. Il simt insa cei din jur…

Tratamentul.

Pentru transpiratie nu este, de obicei, necesar tratament medical, poate doar in cazuri de exces in functionarea glandelor specializate. De regula, masurile care tin de igiena personala sunt suficiente pentru inlaturarea mirosului de transpiratie. Pubertatea ar putea insemna un plus de probleme din aceasta cauza, dar pentru momentele de exces de transpiratie ar putea fi folosite produsele cosmetice specializate.

Beneficiile transpiratiei.

transpiratia


Efectele pozitive nu sunt deloc ipotetice. S-a constatat ca transpiratia functioneaza si ca un mecanism de termoreglare a temperaturii corporale si prin transpiratie sunt eliminate si unele toxine. Conform unor teorii, la barbati transpiratia ar juca si un rol de vector pentru feromonii raspanditi in atmosfera. Evaporarea transpiratiei de pe suprafata pielii are un efect de racire, datorita evaporarii latente a apei. Transpiratia este amplificata datorita nervozitatii si starii de greata (intre altele). Desi mai toate mamiferele dispun de glande specializate, doar foarte putine (caii, spre exemplu) mai folosesc transpiratia ca mijloc de termoreglare.

Unele studii sugereaza ca transpiratia nici n-ar trebui combatuta prin mijloace atat de radicale cum ar fi produsele care inhiba aproape total procesul, deoarece unele din componentele degajate prin descompunerea bacteriana a transpiratiei ar fi utile in blocarea aparitiei unor forme de cancer al pielii. Mirosul de transpiratie poate fi redus sau eliminat prin folosirea deodorantelor, dezinfectantilor, insa, in unele cazuri, poate fi chiar amplificat in urma aplicarii lor pe piele.

Terapie de grup.

Transpirarea in grup, in saune sau ritualuri cu semnificatii religioase – model gasit la triburile amerindiene – a fost folosita inca din antichitate ca modalitate de terapie psihica si fizica. Un studiu care a implicat un grup de 24 de studenti a ajuns la concluzia ca

„participantii la terapia transpiratiei in grup au raportat aparitia unor factori pozitivi asupra experientei consilierii de grup, sedintele au fost considerate benefice, au interactionat cu coeziunea de grup, amplificand-o."

Fireste, „terapia de grup" prin transpiratia degajata intr-un autobuz incins de soarele verii are efecte contrare oricarei coeziuni sociale.

roportal

Diabet zaharat

Diabetul zaharat este una dintre cele mai raspandite boli cronice netransmisibile si cea mai frecventa boala endocrina. Se caracterizeaza prin tulburari ale intregului metabolism, in special ale metabolismului glucidelor si prin complicatii care afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange. In esenta, diabetul zaharat este o boala in care organismul nu produce destula insulina sau nu o foloseste eficient.

Prin frecventa sa, diabetul zaharat intra in categoria asa-numitelor boli cronice ale civilizatiei. Pe cat de simpla pare astazi determinarea nivelului glicemiei, pe atat de dificila este totusi determinarea prevalentei diabetului zaharat la o anumita populatie. Acest lucru se datoreaza in mare masura faptului ca standardele de diagnosticare a bolii nu sunt inca uniform aplicate.

Se estimeaza ca 2-6% din populatia Europei occidentale si a Americii de Nord sufera de aceasta boala. Si mai alarmant este ca aproape o treime dintre acesti oameni nu sunt constienti de existenta bolii. Conform datelor statistice din 1981, peste 3% din populatia Romaniei suferea la acea data de diabet zaharat. Boala este mai frecvent intalnita la locuitorii din orase decat la cei de la sate. Statisticile centralizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii arata ca, in anul 2000, existau in Romania mai mult de un milion de diabetici si se estimeaza ca pana in 2030 numarul lor se va dubla.

Diabetul zaharat se grupeaza in mai multe forme de boala cu manifestari si cauze distincte si anume:- Cauzele diabetului zaharat sunt elucidate doar partial. Pe de o parte, se stie ca aparitia ambelor tipuri de diabet este legata intr-o oarecare masura de factori ereditari, genetici. Pe de alta parte, factorii de mediu joaca si ei un rol important.

- Unul dintre factorii de mediu despre care se crede ca determina in multe cazuri aparitia diabetului zaharat de tip 1 ar fi un virus care infecteaza celulele beta, producatoare de insulina, din pancreas. Aceasta ipoteza este sustinuta de dovezi clinice si experimentale. Infectia virala poate induce diabet fie prin distrugerea celulelor producatoare de insulina, fie prin declansarea unei reactii imune.
- Un alt factor care pare sa predispuna la diabet autoimun (tip 1) ar fi consumul de lapte de vaca sau produse de lapte la sugarul mic. Cercetarile sugereaza ca albumina din laptele de vaca ar duce la aparitia unor anticorpi care, prin reactivitate incrucisata, afecteaza in cele din urma celulele beta pancreatice si astfel contribuie la aparitia diabetului zaharat.
- In aparitia diabetului de tip 2, cei mai importanti factori modificabili sunt greutatea corporala excesiva si lipsa deexercitiu fizic, adica sedentarismul.
- Un alt factor notabil ar putea fi stresul psihic excesiv. Imediat dupa cutremurul din 1977, diabetologii din Bucuresti au putut constata o incidenta crescuta a diabetului zaharat. Astfel, unii autori mentioneaza ca posibil factor diabetogen stresul, in special stresul de aglomeratie.
- Printre factorii incriminati este si abuzul alimentar, respectiv excesul de produse zaharoase. Toti acesti factori ar putea explica de ce diabetul zaharat este mai frecvent in mediul urban. In functie de cauze, diabetul se imparte in diabet zaharat primar si diabet zaharat secundar. Atunci cand nu exista nicio alta boala asociata, vorbim de diabet zaharat primar.

Cand pot fi identificate tulburari sau conditii patologice care cauzeaza sau favorizeaza dezvoltarea bolii diabetice, vorbim de diabet zaharat secundar. Printre cauzele care pot conduce la diabetul zaharat secundar se numara: boli care afecteaza pancreasul (de exemplu pancreatita cronica a alcoolicilor), tulburari hormonale (de exemplu acromegalia,feocromocitomul, boala Cushing), diabetul indus de medicamente si substante chimice, diverse boli genetice etc. In functie de mecanismul de aparitie, exista diabet zaharat de tip 1 si diabet zaharat de tip 2.

Diabetul zaharat de tip 1 apare mai ales la copii si tineri si necesita intotdeauna tratament cu insulina, deoarece pancreasul nu o mai poate produce. Din acest motiv se mai numeste si diabet insulino-dependent. Diabetul zaharat de tip 2 apare de obicei la adultii de varsta mijlocie (40 de ani) sau mai tarziu, mai cu seama la persoane supraponderale. In acest caz, organismul continua sa produca insulina, dar aceasta nu isi poate indeplini rolul in mod normal. Acest al doilea tip de diabet nu necesita de regula tratament cu insulina, fapt pentru care s-a si numit diabet zaharat non-insulino-dependent.

Trebuie insa mentionat faptul ca dependenta de insulina nu inseamna in mod obligatoriu ca pacientul va urma terapia cu insulina; de asemenea, termenul de non-insulino-dependent nu se suprapune intotdeauna cu absenta tratamentului insulinic. Expertii considera mai degraba ca notiunea de „insulino-dependent" atrage atentia asupra faptului ca, in absenta administrarii insulinei, pacientul prezinta risc de cetoacidoza diabetica. Cu alte cuvinte, termenii „insulinodependent" si „non-insulinodependent" descriu de fapt stari fiziologice (predispozitia, respectiv rezistenta la cetoacidoza), in timp ce termenii „tip 1" si „tip 2" se refera la mecanismul patogenic, autoimun (in tipul 1) si nonautoimun (in tipul 2).

Simptomele diabetului zaharat variaza de la caz la caz. In general, diabetul se caracterizeaza prin cresterea peste normal a concentratiei de glucoza in sange (hiperglicemie), cu sau fara eliminarea de zahar prin urina (glicozurie). Alte simptome care pot sa apara sunt: setea excesiva cu aport crescut de apa, eliminarea de urina in cantitati mari si foamea excesiva cu ingestia de alimente in cantitati mari.

Aceste trei simptome, cunoscute in terminologia medicala ca polidipsie, poliurie si respectiv polifagie, sunt in general cauzate de hiperglicemie. La pacientii care sunt bolnavi, dar care au ignorat semnele mai multa vreme, nefiind astfel diagnosticati, se poate intampla ca prima manifestare remarcata sa fie coma diabetica.

Diabetul de tip 1 isi face simtita prezenta de regula inainte de 40 de ani, dar exista si pacienti la care diabetul de tip 1 survine in mod atipic, tarziu in viata, la varsta de 50 de ani sau chiar mai tarziu, in cazuri rare. De obicei, pacientii cu diabet de tip 1 aparut la o varsta mai inaintata nu sunt obezi ca cei care sufera de diabet de tip 2.

Diabetul de tip 1 poate debuta brusc, cu sete, urinare in exces, apetit crescut si pierdere in greutate. Persoanele cu diabet de tip 1 pot avea greutate normala sau pot fi subponderale, in functie de intervalul de timp dintre debutul simptomelor si inceputul tratamentului. De regula, in cazul diabetului de tip 1, odata ce simptomele s-au dezvoltat, este necesara administrarea insulinei.

Diabetul de tip 2 debuteaza de obicei la mijlocul vietii sau mai tarziu. De regula, pacientul cu diabet zaharat de tip 2 este obez sau supraponderal. De asemenea, la acesti diabetici, simptomele apar si se manifesta treptat. Daca pacientul reuseste sa-si controleze greutatea corporala prin masurile dietetice, respectiv prin administrarea de medicamente antidiabetice cu administrare pe cale orala, nu este necesara administrarea insulinei. Exista destul de multi pacienti cu diabet de tip 2 la care se aplica insulinoterapia.

Cele mai grave complicatii, posibil letale, sunt cele acute. Acestea apar prin scaderea sau cresterea marcata a nivelului de zahar in sange (hipoglicemia cu coma hipoglicemica, cetoacidoza diabetica la diabeticii insulino-dependenti si coma noncetonica hiperosmolara de obicei la diabeticii non-insulino-dependenti).


La o mare parte dintre bolnavi, boala diabetica duce in timp la asanumitele complicatii tardive. In timp ce unii diabetici nu ajung niciodata la astfel de complicatii, altii le dezvolta devreme. In medie, complicatiile tardive se manifesta la interval de 15-20 de ani dupa aparitia hiperglicemiei manifeste. Unii pacienti pot prezenta mai multe complicatii simultan.

Diabetul afecteaza intregul metabolism si, in lipsa tratamentului adecvat, duce in timp la aparitia unor complicatii serioase din cauza afectarii vaselor de sange de la nivelul inimii, creierului sau rinichilor. Diabetul netratat poate duce la orbire, suferinte ale nervilor, ulcere la nivelul picioarelor etc.

La diabetici, ateroscleroza apare mai extinsa si mai devreme decat la populatia generala. Bolile cardiovasculare - cardiopatia ischemica, infarctul miocardic asimptomatic, accidentul vascular cerebral au o frecventa crescuta.
Retinopatia diabetica apare la aproximativ 85% dintre pacienti si este o cauza importanta a orbirii. Nefropatia diabetica este o boala care produce leziuni la nivelul vaselor sangvine ale rinichilor si afecteaza aproximativ 35% dintre pacientii cu diabet de tip 1.

Aceasta complicatie duce deseori la invaliditate si chiar la deces. Neuropatia diabetica poate afecta fiecare portiune a sistemului nervos, mai rar creierul. Neuropatia poate afecta un nerv sau mai multi, in cazul acesta fiind vorba de polineuropatia diabetica. Aceasta se manifesta prin amorteli, parestezii (furnicaturi), hiperestezie severa (sensibilitate crescuta a receptorilor nervosi) si durere. Durerea poate fi intensa si deseori se accentueaza in timpul noptii.

O complicatie aparte a bolii diabetice o constituie ulcerele la nivelul picioarelor. Acestea se datoreaza distributiei anormale a presiunii cauzate de neuropatia diabetica. Evolutia infectiilor la diabetici este in general mai grava. Sunt intalnite infectii ale pielii, ale tractului urinar, ale aparatului respirator, infectii fungice (candidoza) etc. Specialistii atentioneaza in special cu privire la patru infectii cu gravitate deosebita, caracteristice pacientilor cu diabet: otita externa maligna, mucormicoza rinocerebrala (o infectie fungica), colecistita emfizematoasa si pielonefrita emfizematoasa.

Sfatul Medicului


Cura cu portocale

Acest fruct este originar din tara mandarinilor. Portocalul era raspândit în Siria si în Egipt înca de la începutul erei crestine. Cultura lui a început sa se extinda în Europa în perioada primelor cruciade.

Indicatii

Calitatile curative ale portocalei erau cunoscute si apreciate din secolul al Xlll-lea, când era prescrisa bolnavilor.
A enumera proprietatile portocalei înseamna a aminti mai întâi calitatile sale remineralizante: fiind un mare depozitar de saruri minerale - mai ales calciu - acest fruct fortifica organismul, stimuleaza imunitatea naturala, luptând împotriva bolilor infectioase.

Calciul este utilizat integral de catre organism, datorita fosforului care permite fixarea lui.
în afara acestor doua elemente, compozitia acestui aliment face ca el sa fie recomandat copiilor în crestere, anemicilor, bolnavilor cu stari febrile, convalescentilor.
Ficatul, rinichii si intestinele sunt organele pe care portocala le stimuleaza energic, curatând organismul în profunzime si debarasându-l de toxinele si de deseurile sale. Aceasta proprietate detoxifianta, datorata potasiului pe care îl contine, prezinta interes mai cu seama pentru persoanele care acuza constant stari de oboseala; acumularea deseurilor si a toxinelor este adeseori cauza starii de oboseala fizica.

A face o cura de portocale înseamna, de fapt, a face tratament împotriva îmbatrânirii, în toate sensurile cuvântului.
Frumoasa curtezana Ninon de Lenclos nu atribuia, oare, portocalei secretul eternei sale tinereti?

Portocala trebuie mâncata dimineata, pe stomacul gol - în masura în care este tolerata de stomac - înainte de prânz si de cina.
Nu va pierdeti rabdarea, uneori sunt necesare una sau doua luni de cura pentru a obtine rezultatul scontat.
Cu toate acestea, Raymond Dextreit este de parere ca o buna detoxifiere este posibila în trei zile, consumând exclusiv portocale.

Acest fruct este benefic si pentru cei suferinzi de tromboza, de fragilitate capilara, hepaticilor si persoanelor al caror sânge este prea gros.

întaritoare si reechilibranta al sistemului nervos prin fosforul pe care îl contine, portocala este recomandata bolnavilor de nervi. Cunoscuta ca un laxativ usor, ea este indicata persoanelor constipate, ale caror intestine sunt fragile.
O cura de portocale se dovedeste salutara si în tratarea afectiunilor stomacului, ficatului si rinichilor.
în sfârsit, cantitatea mica de elemente glicogenice din acest fruct îl recomanda diabeticilor.
Dintre toate sucurile de fructe, sucul de portocale este, cu siguranta, bautura cea mai populara. Beti mult suc de portocale, un pahar dimineata, pe stomacul gol, alt pahar la prânz si al treilea la masa de seara.


Din coaja de portocala fiarta în apa se obtine un medicament natural împotriva constipatiei: se fierbe coaja unei portocale în 300 ml de apa, timp de 20 de minute. In general, aceasta prima apa fiind amara, se arunca. Reluati operatia, fara a uita, de aceasta data, sa îndulciti preparatul cu putina miere sau cu zahar nerafinat. Se scoate coaja, se lasa sa se usuce pe o suprafata curata si se manânca. In multe cazuri, coaja de portocala este suficienta pentru a provoca eliminarea scaunelor tari. Preparata astfel, coaja stimuleaza secretia biliara si peristaltismul intestinal.

Doriti un aperitiv bun pentru stomac? Lasati la macerat 30 g de coaja de portocala amara (netratata) într-un litru de vin, timp de opt zile. Se strecoara înainte de a fi servit.

Din florile si frunzele de portocal se obtine o infuzie folosita de regula ca sedativ si somnifer, în insomnie, în starile de agitatie nocturna si în migrene.
In caz de insomnie, puteti alege între infuzia de flori si cea de frunze:

Infuzia de flori: se fierbe o lingura de flori într-un sfert de litru de apa clocotita. Se lasa sa infuzeze timp de zece minute. Se bea câte o ceasca dupa primele doua mese si înca una cu un sfert de ora înainte de culcare.

Infuzie de frunze: patru sau cinci frunze în 250 ml de apa clocotita, se lasa sa infuzeze timp de zece minute. Se administreaza ca si infuzia de flori.

Nervozitate: infuzie din 100 g flori la un litru de apa clocotita. Se lasa 15 minute, apoi se strecoara. Se bea câte o ceasca dupa cele trei mese si înca una înainte de culcare.

Dureri de cap si migrene de origine nervoasa: Se lasa sa infuzeze 15 g de flori si 15 g de frunze într-un litru de apa clocotita timp de zece minute. Se bea câte o ceasca dupa cele trei mese si înca o ceasca înainte de culcare.
Aceasta cura trebuie urmata cel putin trei saptamâni.

Uz extern

Piele flasca: se lasa sa infuzeze timp de zece minute, într-un litru de apa clocotita, 10 g de frunze si 10 g de flori. Se strecoara. Se lasa sa se raceasca. Se foloseste ca lotiune dimineata si seara. Pastrata într-un flacon închis ermetic, aceasta lotiune ramâne activa timp de doua zile.

Masca de portocale cu efect calmant: se curata de coaja o portocala si se zdrobeste fructul cu furculita. Se amesteca pulpa bine zdrobita cu o lingurita de smântâna proaspata. Se aplica pe fata si se lasa 20 de minute înainte de a clati.

Caderea parului

In fiecare zi, fiecare din noi pierdem fire de par. Firele pierdute sunt inlocuite in procesul de reinoire ce are loc in corpul nostru. Odata cu inaintarea in varsta, viteza de reinoire scade. Acest fapt se observa mai usor la barbati decat la femei. Tiparul genetic de cadere a parului la barbati se poate observa chiar de la varsta de 20 de ani in timp ce la femei parul se subtiaza dupa varsta de 50 de ani – pierderea parului inainte de aceasta varsta este foarte rara.

Problemele generale ale caderii parului sunt: matreata, albirea, pierderea lui, fragilitatea si cresterea lenta sunt unele dintre probleme comune ale parului de care oamenii se plang. Desi marea majoritate a problemelor sunt semne naturale ale imbatranirii sau ale modelului genetic exista masuri preventive si remedii ce pot fi aplicate acasa si pot ajuta in aceste probleme.

Despre Par – Stiati Ca?

In mod normal, parul creste in medie cu o viteza de 1 inch la doua luni.

Media firelor de par care cad pe zi este de 100 – 100,000 in fiecare zi.

Caderea parului este in general observata prin una din cele 2 metode:

In modelul comun de cadere a parului pierderea lui este graduala; poate incepe devreme la pubertate sau foarte tarziu in viata.

Pierderea subita sau masiva, in smocuri, poate indica diferite probleme. Acest simptom poate fi creat de mai multi factori cum ar fi: schimbari hormonale, medicatie, probleme cu glanda tiroida sau multe altele.

Tiparul masculin de calvitie incepe prin pierderea podoabei capilare din mijlocul fruntii. Locurile fara par pot fi in centrul capului, in lateral sau spre spate. Eventual aproape tot parul din centrul capului poate cadea astfel incat sa ramana doar in lateral si sa se formeze celebrul model de potcoava. La acest nivel calvitia poate fi foarte greu de tratat cu ajutorul medicatiei. Un transplant de par poate fi folositor in acest moment dar poate fi foarte scump.

Cel mai raspandit tipar de calvitie in cazul femeilor este cel de subtiere al parului. Femeile vor observa o rata crescuta a caderii parului iar acest lucru se va observa pe perne, la dus, in periile de par. Cele care au par gros sau cret pot sa nu observe schimbarea foarte devreme. Pielea si culoarea parului pot determina usurinta cu care remarci subtierea lui. Cine are par deschis la culoare si piele inchisa la culoare va remarca calvitia mult mai devreme decat restul.

Remedii pantru caderea parului

Masati scalpul cu 2 - 3 picaturi de ulei esential sau ulei vegetal bun. Masati bine pana cand uleiul ajunge adanc la radacina parului. Impachetati parul in folie de plastic si puneti un prosop fierbinte in jurul lui. Stati cu el 2 – 3 ore sau peste noapte. Spalati parul cu un sampon moale. Practicand acest lucru in mod regulat veti ajuta porii sa se revigoreze.

Mancati o mana de seminte de susan in fiecare dimineata. O mana de seminte contine aproximativ 1200 mg. de calciu si magneziu ce previn caderea parului.

Mancati iaurt in fiecare zi (in cazul in care nu sunteti alergic la lapte).

Clatiti parul cu un amestec de ceai de mere si otet de mere pentru a il ajuta sa creasca.

Amestecati putin ulei de ricin si de migdale si masati scalpul o data pe saptamana.

Pisati un numar egal de seminte de lime si piper negru in putina apa si aplicati pe scalp la intervale regulate.

Frecati portiunea fara par cu ceapa pana devine rosie. Dupa aplicati miere si frecati scalpul o data pe zi.

Masati scalpul cu ulei de migdale de 2 – 3 ori/ zi. Caderea parului se va opri daca faceti acest lucru.

Masati cu lapte de cocos sau gel cu aloe vera scalpul si parul si lasati-l sa actioneze aproximativ jumatate de ora dupa care clatiti cu apa fierbinte. Repetati de 3 ori/saptamana.

Masati cu miere si galbenus de ou scalpul si parul si lasati-le sa actioneze aproximativ jumatate de ora dupa care clatiti pentru a preveni caderea parului.

Cauzele problemelor capilare

Cele mai comune cauze ale caderii parului sunt in general legate de sexul masculin, schimbari hormonale si genetice. Medicatia poate fi un alt motiv de pierdere a parului.

Pierderea tepmorara a parului poate avea loc datorita febrei ridicate, bolilor severe, dereglarilor tiroidiene, deficientei de fier, anesteziilor generale, tratamentelor cu medicamente, dezechilibre hormonale, stresului extrem iar la femei dupa nastere. In aceste conditii, un numar mare de foliculi intra brusc in repaos cauzand subtierea parului in mod considerabil.

Sfaturi generale pentru impiedicarea caderii parului

O dieta echilibrata, sanatoasa este importanta si benefica pentru par. Nu uitati sa tratati parul bine. Unii medici recomanda samponul pentru copii dar nu mai mult de o data/zi.

Nu frecati parul prea viguros cu prosopul. Multi experti sugereaza renuntarea la folosirea uscatorului de par si lasarea parului sa se usuce liber. Daca nu puteti sa renuntati la uscator, folositi un nivel de caldura inferior.

Aranjati-va parul atunci cand este uscat sau umed. Daca il aranjati atunci cand este ud il puteti rupe. In cele din urma folositi cu grija produsele chimice cum ar fi vopseaua de par.